Schita programului de guvernare prezentata ieri de PD-L si PSD este o combinatie bizara intre eforturile socialistilor de a arata ca sunt de stanga si incercarile timide ale democratilor de a salva cota unica.
Aceasta sumara trecere in revista a ceea ce partidele numesc obiectivele lor ascunde insa pericole mari, deoarece cauta sa armonizeze promisiunile cu interesele bugetului. In primul rand, nu cred ca vreun ministru de finante va reusi sa stapaneasca deficitul fiscal la 2,5% din produsul intern brut. Nu este clar nici cum se vor finanta cheltuielile statului, mai ales ca par a se fi inmultit. Reducerea taxei pe valoarea adaugata pana la 5% la alimente mi se pare inutila, inoportuna si ineficienta. Va fi greu de crezut ca se vor ieftini alimentele ca efect al acestei relaxari fiscale.
Din cate stiu eu, cu cateva luni inainte de alegerile din 2004, PSD-ului, pe atunci la putere, i-a incoltit o asemenea idee care avea un scop electoral, dar calculele reci ale Finantelor au demonstrat clar ca n-ar fi avut un efect concret. De altfel, se pare ca, la vremea ei, nici reducerea TVA la medicamente nu a folosit decat negustorilor, deoarece oamenii n-au simtit-o.
O mare primejdie este insa posibilitatea majorarii TVA la asa-numitele produse de lux, inca neidentificate. Primejdia apare deoarece eu cred ca sunt unele produse, cum ar fi cafeaua sau cosmeticele, care nu constituiau un lux decat pentru comunisti. In lumea civilizata consumul lor nu este un lux si ca atare nu trebuie taxat salbatic. Mai mult, nu cred ca marirea TVA la anumite produse va reusi sa compenseze reducerea de la alimente.
Foarte cetoasa este si chestiunea taxarii tranzactiilor imobiliare, care avea intr-adevar niste hibe datorate interesului precis al unor politicieni care faceau de zor afaceri imobiliare si n-aveau chef sa plateasca nici un sfant impozit statul
