Cazul timisoreanul Adrian Cocoana - soferul care, la volanul unui bolid Ferrari scapat de sub control, a ucis in vara acestui an un tanar si a fugit de la locul accidentului, si care acum e judecat in stare de libertate, in urma unei decizii a Judecatoriei Craiova - readuce in discutie felul in care e tratata in instanta uciderea din culpa. Si asta pentru ca, asa cum arata statisticile Ministerului Justitiei, in instantele din vestul tarii, ca mai peste tot, mai mult de 90% dintre procesele referitoare la ucidere din culpa se finalizeaza, in cel mai rau caz, cu condamnarea la inchisoare cu suspendare. Convingerea ca poti lua viata unui om fara sa patesti nimic si fara sa ajungi dupa gratii face ca numarul cazurilor de ucidere din culpa sa creasca semnificativ in ultimii ani. Inchisoare cu suspendare pe toata linia
La nivelul instantelor timisene, cazurile in care se dau, pentru ucidere din culpa, sentinte de inchisoare cu executare sunt extrem de rare. Din 17 dosare de ucidere din culpa ajunse pe rolul Judecatoriei Timisoara in ultimii doi ani, in mai mult de 80% din cazuri s-au dat pedepse cu suspendare. Lucru valabil si la Tribunalul Timis, unde s-au judecat apelurile si unde, de asemenea, sentintele de inchisoare cu suspendare sunt confirmate intr-un procent covarsitor. Ideea de baza a clementei magistratilor e, probabil, ca greseala e omeneasca, si ca pedeapsa trebuie sa aiba un caracter coercitiv, care sa il determine pe faptas sa gandeasca si sa actioneze corect pe viitor. Indirect, mesajul acestor cazuri de "crima fara pedeapsa" e ca se poate lua viata unui om fara consecinte majore. Iar efectele acestei conceptii se vad in statisticile Ministerului Justitiei. Daca in 2005, de exemplu, la nivel de tara, erau trimisi in judecata pentru ucidere din culpa 718 persoane, in primul semestru al acestui an deja la parchetele de pe langa judecatoriile din ta