"Am impresia ca regimul dictatorial din Est, incetul cu incetul, se muta in Vest. Incep sa inteleg acum mai bine si realitatea romaneasca, totalitarismul anilor 80, pe care l-am aflat din carti, cit si Revolutia din 89. Ma refer la obsesia cu teroristii". Pe Sean Cotter l-am cunoscut in vara anului 1996, la un colocviu dedicat literaturii optzeciste ce s-a desfasurat la Iasi. Sean venise impreuna cu profesorul Adam Sorkin, unul dintre putinii traducatori de limba engleza atrasi de farmecul discret al plaiurilor noastre natale, dar si de frumusetea limbii romane, pe care o intelegea, dar n-o putea vorbi.... In timp ce coboram de la Pogor spre Fundatie, m-a ajuns din urma un tinar blond, cu ochii nespus de albastri si parul cirliontat - o figura specifica de american nascut in sud - care m-a intrebat, intr-o romana usor metalizata, daca nu cumva numele meu e Nichita Danilov. S-a scuzat politicos pentru accentul sau si modul cum aseza cuvintele in fraza, facind o ironie atit pe seama sa, cit si pe seama compatriotilor veniti de peste Ocean, care, atunci cind articulau cuvintele in limba romana, iti creau, nu stiu de ce, impresia ca au gura si narile pline de seminte... "Ce fel de seminte?", l-am intrebat. "Seminte de Coca-Cola", a zis Sean. "Exista astfel de seminte?", l-am chestionat. "Nu, dar atunci cind iti vorbeste un american, ai impresia ca exista...". Neavind o ureche muzicala, mi-e greu sa reproduc in scris modul cum vorbeste Sean. Prefer sa redau sensul celor spuse de el, decit sa-i deformez mesajul, apleind la caricatura. Sean e un tinar admirabil, bine educat, care cultiva umorul negru, imbracindu-l, adesea, in haine colorate. Prin intermediul lui, fara sa strabat oceanul, am incercat sa descifrez o parte din enigmele Americii. Nu eram la prima incercare. Dupa intoarcerea magistrului Ursachi din exil, am conversat adeseori cu el pe aceasta tema, cautind sa af