Gregor von Rezzori, Memoriile unui antisemit, Traducere din limba germană de Catrinel Pleşu, Editura Humanitas, colecţia, „Raftul Denisei“, Bucureşti, 2008, 306 p. Pe de-o parte, titlul Memoriile unui antisemit nu ar trebui să inducă în eroare mai mult decît şi-a propus să o facă. Fiind vorba de literatură, textul lui Gregor von Rezzori este unul ficţional. Pe de altă parte, totuşi, von Rezzori vrea şi reuşeşte să ofere celor interesaţi un tablou al epocii, un tablou al lumii central şi est-europene care-şi presimţea sfîrşitul iminent. Ceea ce nu presimţea însă era caracterul tragic al acestui final. Iar elementele ce ţin de propria biografie a autorului pot fi depistate fără prea mare dificultate. De unde, poate, opţiunea pentru un titlu cu rezonanţă autobiografică. Scriitorul cu nume italian, descendent al unei familii aristocrate din partea austriacă (Bucovina) a Imperiului Austro-Ungar, cetăţean român în vremea României Mari, oferă un volum excelent pentru oricine vrea să înţeleagă Zeitgeist-ul epocii interbelice, îmbibat de antisemitism. Memoriile unui antisemit se constituie într-un document antropologic, de citit laolaltă cu volumul mai vechi al lui Andrei Oişteanu, Imaginea evreului în cultura română. Căci, practic, ceea ce Oişteanu punctează cu acribie ştiinţifică în volumul său apărut la începutul anilor 2000 von Rezzori exemplifică cu talent literar în romanul său apărut în 1979. Citirea în paralel sau în succesiune dă seamă şi de faptul că stereotipurile antisemite erau răspîndite în întreaga Europă Centrală şi de Sud-Est: locurile în care se desfăşoară acţiunea povestirilor din Memoriile unui antisemit, anume Bucovina, Bucureşti şi Viena, sintetizează, pînă la urmă, caracterul ubicuu şi uniform al antisemitismului: de la centru la periferie şi înapoi, dinspre Mittel-europa înspre Balcani şi viceversa, dinspre Capitală spre provincie, dinspre provi