- Georgia în vis Pentru Georgia,nu? A fost odată, într-o ţară cu faţa ca luna plină, între oceane pe care iarna patinau şoriceii, lîngă munţii care se ţineau de nori, a fost odată o fetiţă. Parcă o chema Georgia, cel puţin aşa mi-a chiţcăit unul dintre şoricei. Şi avea Georgia noastră o mulţime de jucării, unele mai frumoase decît altele, şi nu voia să se culce niciodată, doar să se mai joace puţin cu păpuşile care cîntau şansonete ori cu tigrişorul care ştia să recite poezii în limba tigră. Dar, oricît nu ar fi vrut ea să doarmă, tot o apuca somnul – că aşa e cu somnul ăsta: te apucă atunci cînd ţi-e lumea mai dragă. Şi aşa, într-o seară a adormit fără să vrea. Dar nici n-a apucat Georgia să pună bine geană peste geană, că deodată jucăriile au început să facă ce ştiau ele mai bine: ursuleţii să mormăie, girafele să girafeze, tigrişorii să recite, păpuşile să cînte. Şi i s-a părut Georgiei că jucăriile se simţeau grozav de bine şi ei îi era un necaz grozav că nu putea să se joace cu ele. Dar ce să facă, nu poţi să şi dormi şi să te şi joci în acelaşi timp. Ce vis urît! – Ce vis urîît! a strigat ea dimineaţa următoare. Am avut un vis fooarte urîîîît (se cam alinta, de aceea pronunţa cuvintele lungite, mai ales dimineaţa şi atunci cînd mînca îngheţată). – Cum adică, Georgia? a întrebat-o mama ei, care în dimineaţa aceea era îmbrăcată într-o rochie bleu. – Jucăriile se jucau şi eu dormeam şi nu mă puteam trezi. Urăsc visele. Nu mai vreau să visez niciodată, a strigat Georgia. – Ştii că nu ne putem apăra de vise: cînd adormim, ele pot să vină cînd vor. Somnul e poarta viselor. – Atunci nu mai vreau să dorm. Chiar deloc. Mi-e frică de vise. Mama a dus-o pe Georgia la grădiniţă, apoi s-a dus la cel mai şic magazin din oraş, se numea Dreamland. De acolo a luat cîteva lucruşoare, pe care le-a ascuns bine cînd a ajuns acasă. Şi, în fiecare seară, cînd Georgia nu voia s