Guvernarea ce tocmai se naşte, formată din cele două aripi adverse ale Frontului Salvării Naţionale, este creaţia marelui artizan politic al momentului, preşedintele Băsescu. Paradoxul face ca liderii celor două curente ireconciliabile din fostul FSN, despărţite în Martie 1992, să fie acum simpli spectatori.

E vorba despre Ion Iliescu şi Petre Roman. Oamenii de vârf în politica momentului sunt Mircea Geoană, Emil Boc şi evident Traian Băsescu. Ceva s-a schimbat totuşi la nivelul înalt al politicii româneşti, chiar dacă unii ar putea spune că acest fenomen e foarte încet.

Acum 16 ani, deşi era ministru al Transporturilor, actualul şef de stat era un lider din linia a doua. Care îşi depunea adeziunea pe biroul lui Radu Berceanu pentru a intra în PD. Carnetul de membru i-a fost semnat însă de Petre Roman. În 1992, Mircea Geoană abia venise de la Paris, de la ENA şi debuta în Ministerul Afacerilor Externe, unde intrase prin concurs în 1991. Greii ministerului erau Meleşcanu, Chebeleu, Tinca şi Dohotaru. Care îl mai trimiteau pe tânărul diplomat la conferinţele de presă din Strada Donici, unde ziaristele îşi dădeau coate şi chicoteau pe seama tinereţii dar şi ochilor albaştrii ai lui Geoană.

Emil Boc era pe nicăieri în 1992. El a fost propulsat din cabinetul fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, Stelian Duţu. Unde fusese chemat în anul 2000 să fie promovat, în urma agrementului obţinut de Stelian Duţu de la Petre Roman. Boc era în concediu la mare. Când a fost convocat de urgenţă, a venit la Consiliul Judeţean în pantaloni scurţi. Aşa a intrat în politica mare.

Azi, Stelian Duţu este exclus din partid, Petre Roman e la liberali, iar Ion Iliescu, pentru prima oară, fără nici o funcţie executivă sau parlamentară. Şi în oarecare opoziţie cu actuala conducere a partidului şi cu formula de guvernare p