Auster îl condamnă pe Owen Brick, cel mai nou personaj al său, să se trezească într-o groapă adîncă, circulară, cu pereţi sticloşi pe care să nu-i poată escalada. De jos, O.B. vede cerul, şi atît. Personajul nu are memoria faptelor sale, deşi are o oarecare înţelegere a lumii din care ar putea să parvină. Roth îl trimite, în septembrie 2008, pe tînărul Marcus Messner la studii, în plin război (Coreea, 1950-1951), după ce îl înarmează cu o biografie care ar putea oricînd face din el, în timp, un (nou) abonat la canapeaua unui psihanalist. Updike îşi cheamă vrăjitoarele înapoi la Eastwick, după aproape un sfert de secol, încercînd să reanimeze New Englandul printr-o acrobaţie pentru care îşi ia avînt tocmai din Egipt şi China. Morrison rescrie romanul care a făcut-o celebră în 1987, aruncînd acum în luptă şi o sclavă aparţinînd unui trib de indieni decimat de variolă. Un an al repetiţiilor E ultima săptămînă a lui 2007. Eşti gata să îţi faci un plan de lectură pentru anul care stă să înceapă. Închizi uşa la camera de lucru şi tai Internetul. Ca să nu mai poţi fi influenţat pe ultima sută. Deţii deja toată informaţia de care ai nevoie. Şi flexibilitatea de a lăsa cel puţin două-trei locuri libere pe lista lui 2008 pentru apariţii editoriale neaşteptate. Prin urmare… Mai întîi de toate, aşezi pe lista asta numele importante – precum cele patru de mai sus – de la care eşti îndreptăţit să aştepţi texte noi în anul care urmează. Unele dintre ele sînt deja anunţate, altele încă incerte. E logic să-i citeşti mai întîi pe americani, acum şi aici, corect? Aşa cum logic e să nu-i uiţi pe suedezi şi la fel de logic e să ţii pasul cu românii. Ah, şi să-i reciteşti pe nenorociţii ăia de ruşi, care la o sută, şi chiar la o sută cincizeci de ani, nu vor să moară, şi pace. Cum ar suna o lună de Dostoievski, cu dicţionarul personajelor lui la îndemînă?! Eh? OK, numai factorii ăş