Vânătoarea este considerată un lux, dar în România a devenit deja o afacere profitabilă, mai ales că turiştii străini se dau în vânt după carnea de mistreţ şi de urs, preparată în bucătăria românească. Frigăruile de căprioară, cârnăciorii de mistreţ sau pulpa de urs sunt rafinamente culinare pentru care consumatorii plătesc bani grei. Gurmanzi din toată lumea străbat mii de kilometri până în România numai ca să se înfrupte din carnea urşilor noştri care-şi caută mâncarea şi prin gunoaie.
Specialităţile pregătite de bucătari şcoliţi în afară îi stârnesc, deopotrivă, şi pe străini, dar şi pe românii cu bani, care au învăţat deja să ceară la restaurantele vânătoreşti celebra „labă de urs” sau tocăniţă de urs cu ciuperci de pădure. Moş Martin din Carpaţi s-a transformat în giuvaer culinar, iar vânătorii, conform Institutului de Statistică, pe lângă trofeele medaliate cu aur, împuşcă anual peste 300 de exemplare ce ajung direct în cuptor.
Carnea de urs e fragedă, dacă vânatul are doi ani şi se hrăneşte cu peşte şi fructe de pădure, iar afacerile proprietarilor de restaurante cu specific vânătoresc sunt prospere. Nici carnea de căprioară, care are proprietăţi dietetice deosebite, nu lipseşte din meniurile celor care apreciază vânatul. Nivelul grăsimilor dintr-o porţie de căprioară este de opt ori mai mic decât cele care se regăsesc în carnea de vită, iar gustul mâncărurilor preparate din acest vânat este deosebit de bun.
Bani frumoşi din produsele vânătoreşti
Mistreţii sunt şi ei la mare căutare, numai anul trecut fiind vânate peste 12.000 de exemplare în România. Micii, salamul sau cârnaţii proaspeţi de mistreţ au cucerit piaţa, iar Romsilva, care este cel mai mare furnizor de carne de vânat, încasează milioane de euro anual din afacerile cu vânat.
Stenyon este singurul procesator autorizat din ţara n