Este prematur să spui cât de bun - sau de rău - va fi noul guvern care-l are în frunte pe dl. Boc. Pentru asta va trebui să treacă ceva timp, în care Executivul să se manifeste. Desigur, ar fi fost normal să se găsească o soluţie prin care experimentul să nu se facă direct pe oameni şi într-un moment de criză.
Singura perspectivă din care se poate evalua creaţia celor două partide care au decis să meargă împreună cât se va putea este una statistică.
Să observăm, mai întâi, că există un raport interesant între numele „vechi” şi cele noi pe ansamblu. 60% sunt „veterani”, iar 40% sunt „novici”. Între cele două partide există acelaşi raport, în favoarea PSD-ului. Concret, patru pedelişti şi şase pesedişti au mai fost membri ai Guvernului. Cinci dintre cei care au mai fost miniştri revin pe aceleaşi portofolii. Este vorba de Berceanu (Transporturi), Sârbu (Agricultură), Oprea (Interne), Andronescu (Educaţie) şi M. Sârbu (Muncă).
Ce tineri au intrat în Guvern? Păi, primul ar putea fi considerat chiar premierul, dar să nu-l punem la socoteală. Tineri ar putea fi consideraţi trei dintre pedelişti - Ridzi, Udrea şi Paleologu şi un pesedist - Ponta.
În materie de experienţă executivă, există o paritate: jumătate dintre membrii noului Guvern au mai trecut printr-o asemenea experienţă. Făcând o comparaţie cu precedentul Executiv - cel instalat de Alianţa DA, la 29 decembrie 2004, raportul de experienţă este net favorabil celui actual: în 2004 un singur ministru - premierul, Tăriceanu, avusese o experienţă anterioară: fusese ministru al Comerţului, vreme de trei luni, în Guvernul Ciorbea.
O interesantă egalitate se mai manifestă şi în materie de componenţă feminină: trei ministrese au fost în Guvernul Tăriceanu, trei sunt şi în Guvernul Boc. Doar că în precedentul avuseseră portofolii mai importante - Justiţie, Mediu şi Cultură.
Dacă acesta est
