Acum cateva zile s-au implinit patru ani de cand Traian Basescu ne pastoreste ca sef de stat, ocazie cu care mi-am dat seama ce stearpa ar fi fost viata si presa noastra de toate zilele fara el. Nu trece o zi fara o stire cu Basescu. Iar cele mai multe sunt spectaculoase.
Jucator si starleta, Basescu e permanent pe prima pagina a ziarelor, deschide jurnalul de seara, pana si tabloidele au ce scrie despre viata privata a Elenei sau Ioanei, celebre gratie lui taticu'.
Basescu a jignit presa, a dat cu ziaristii de pamant si i-a impartit in doua tabere, ca Putin: "cu mine" si "impotriva mea". Cate unii mai "norocosi" s-au ales si cu apelative gen "tiganca imputita", "gaozar" sau "tonomat".
Favoritii sai au primit laude si functii caldute, iar pe inamici i-a spurcat si i-a tarat prin tribunale. Cand un mesaj de-al sau este dat pe goarna de mass-media intr-un mod "nepotrivit", imediat suna "telefonul rosu" de la protectorul imaginii sale, dl. Turcan.
Cu toate astea, presa are toate motivele sa il iubeasca pe Basescu, pentru ca este sarea si piperul politicii din ultimii patru ani. Face Basescu un ministru "imbecil", "incompetent" sau "mafiot", ai o stire bomba demna de rating, trafic si tiraj.
Badea, Cristoiu, Ciutacu sau Stan il ataca zilnic. Daca nu ar fi Dansul, ce subiect sau personaj ar mai starni atatea tsunamiuri pro si contra? Un episod de presa gen Elodia pare doar un val amarat care nu-ti trece de glezna.
Ca... ca tine nu gasim
Comparativ cu Iliescu sau Constantinescu, Basescu e mult mai activ de ochii presei sau de placere, pe micul ecran sau in afara lui. Se da cu Basemobilul la Predeal, se suie la volan dupa ce bea vin cu Becali la Golden Blitz, se ratoieste la Tariceanu ca are papion sau refuza extrem de vocal sa semneze pentru un ministru incomod.
Si-a trimis inam
