Multă lume regretă epoca comunistă şi măreţele ei realizări. Pentru aceştia, nu pot spune decît atît: nimic nu i-a reuşit mai bine comunismului decît minciuna. Să stăm strîmb şi să judecăm drept. Una dintre "măreţele realizări" ale epocii comuniste, hidrocentrala de la Bicaz - parte a unui plan de electrificare (după model sovietic) hei-rupist - ar trebui menţionată mai degrabă ca un experiment costisitor, decît ca un succes ingineresc. Lipsiţi de experienţă şi pentru a nu se expune riscului ca barajul să cedeze, proiectanţii şi constructorii au supradimensionat masiv barajul. În epocă, consumul enorm de beton a fost prezentat ca un extraordinar succes al industriei româneşti. Astăzi însă l-am vedea mai curînd ca pe o aberantă risipă de materie primă şi de energie, cu toate efectele negative pe care acestea le implică, inclusiv o masivă poluare. Nu mai punem la socoteală că hidrocentrala de pe Bistriţa a desfiinţat localităţi şi a relocat populaţie, a desfigurat peisajul, a schimbat regimul climatic local - pentru că toate acestea sînt aspecte comune oricărei hidrocentrale, nu numai ale celor greşit concepute şi realizate din punct de vedere ingineresc, cum a fost cazul aici.

Şi salba de hidrocentrale de pe rîul Olt ne oferă un interesant exemplu de "noi muncim, nu gîndim". În loc ca barajele de pe rîu să fie construite din amonte înspre aval, unele au fost construite în ordine inversă, astfel încît aluviunile provenite de la lucrările unui baraj nou au colmatat lacul de acumulare, care exista deja în aval. S-a redus astfel masiv eficienţa pe care aceste hidrocentrale ar fi putut-o avea.

Atît eficienţa economică, cît şi aspectele de protecţie a mediului păreau însă să nu intereseze "înţeleapta conducere de partid şi de stat". Spre exemplu, deşi exista obligaţia legală ca toate obiectivele industriale să dispună de staţii de epurare a apei, această ob