- In aceste zile, in presa, apar noi si noi dezvaluiri sau rememorari ale circumstantelor judecarii, condamnarii si executarii cuplului Ceausescu, poate si pe considerentul ca, dupa aproape doua decenii, acel moment poate fi privit cu mai multa luciditate. In acest fel, se poate vorbi acum despre ce a insemnat, din punct de vedere al apararii drepturilor omului si accesului la justitie, procesul fostului cuplu prezidential?
- Sigur, acum ar trebui facuta o evaluare serioasa cu privire la sistemul juridic de atunci, dar, din cate se pare, nici macar standardele minime ale acelui sistem juridic nu au fost respectate la procesul cuplului Ceausescu. Cu siguranta insa ca, la momentul acesta, din perspectiva Conventiei Europene a Drepturilor Omului, acel proces nu a avut nimic de-a face cu un proces echitabil. Pentru ca, de exemplu, in materie penala, Conventia Europeana a Drepturilor Omului solicita existenta unui recurs, ceea ce nu a fost cazul. De asemenea, probele care ar fi trebuit administrate nu au prea existat de fapt, nu a existat nicio cercetare cu adevarat atenta a acuzatiilor respective inainte de proces, adica documentatia legata de acuzare a fost facuta oarecum asa, pe genunchi.
- Cum credeti ca a fost perceput din exteriorul tarii acel proces, cu acea sentinta pusa in executare foarte rapid?
- In strainatate, din cate stiu, filmul procesului si executiei a fost dat integral. La noi a fost trunchiat. Oricum, in afara tarii nu cred ca se cunostea foarte bine contextul, realitatea Romaniei. Am fost o tara inchisa, din acest punct de vedere, decenii in sir. Informatiile vehiculate atunci erau contradictorii, surse credibile erau greu de gasit. De aceea cred ca, la momentul respectiv, nici in afara tarii nu s-a putut vedea corect, obiectiv, ce se intampla in Romania. Iar cum a fost perceput ulterior acest moment in exterior conteaza mai putin