Pri anii ’70 - ’80, Romania ar fi putut sa detina recordul mondial pentru cei mai jegosi bani existenti in circulatie. Lipite cu scotch sau leucoplast, scrise cu creion chimic, rupte pe la colturi, suta de lei cu Nicolae Balcescu, bancnota de 50 de lei cu Alexandru Ioan Cuza, sau "25"-ul cu Tudor Vladimirescu erau un fel de hartii igienice, usor colorate, lucioase de la murdaria acumulata prin procesul trecerii prin sute de mii de maini. Transport strategic la Piatra Neamt
Tocmai de aceea in 1972, in mare secret, conducerea centrala a partidului a luat initiativa "primenirii" monedei nationale, prin retragerea din circulatie a bancnotelor uzate. Directivele teritoriale cu privire la aceasta operatiune, clasate cu "strict secret" au ajuns in doar doua locuri - la sucursala timiseana a Bancii Nationale si la Judeteana de Partid, fiind incadrate in categoria documentelor cu "acces restrans", semn ca, de fapt, "centralii" P.C.R. nu prea aveau incredere in tot aparatul de partid din Timis.
Ordinul care da amanunte, in Timis, despre "Operatiunea suta de lei", e clasata in dosarul "Probleme speciale - 1972", la Arhivele Judetene Timis. Din ea aflam ca Banca Nationala a Republicii Socialiste Romania, prin sucursala din Timis "este autorizata sa distruga prin macerare biletele de banca retrase din circulatie din cauza uzurii, precum si cele care prezinta defectiuni de imprimare". Bancnotele vechi, selectate in Timis, nu se distrugeau insa pe plan local, directiva specificand ca "distrugerea biletelor de banca se va face printr-o instalatie Hidropulper" la Fabrica de Cartoane "Comuna din Paris", din Piatra Neamt. In spiritul vremii, o operatiune care s-ar fi putut face si in Timis era, deci, externalizata, la sute de kilometri, in conditiile in care transportul de bani pe asa o distanta lunga era riscant, daca ar fi "rasuflat" informatii despre el.
Si, ca