Ancheta DNA referitoare la „valiza“ lui Gigi Becali, înregistrările telefonice, declaraţiile unora şi ale altora, oameni de fotbal, jurnalişti, avocaţi, de care am luat cunoştinţă din presa săptămânii trecute, probează fără umbră de dubiu că fotbalul românesc este murdar.

Nu că ne-am fi aşteptat să fie curat. Dar acum există dovezi: fapte, nume, locuri, date. Dosarul „Valiza“ sugerează mai multe observaţii.

Prima este că tentativa de mituire de care se face vinovat Becali nu reprezintă decât unul din cazurile (şi, poate, nu cel mai grav) de corupţie din fotbalul nostru. De mult timp nu mai e vorba în sportul cel mai popular de un cancer simplu, incipient şi tratabil. E vorba de unul generalizat. Iar metastazele se vindecă foarte greu. Amendat ori arestat Becali, depunctată ori retrogradată Steaua, mare lucru nu se schimbă. Dincolo de o teamă firească de a fi daţi în vileag, care până acum nu-i încerca, patronii de cluburi nu vor renunţa la practicile lor îndătinate.

A doua remarcă este că legile nu sunt bune. Nici aceea care priveşte corupţia, care lasă deschisă o portiţă, în cazul mitei, celor care nu sunt funcţionari publici. Nici aceea din regulamentul federaţiei, care nu prevede toate situaţiile. Legislatorul a fost în ambele superficial. Nu vreau să mă gândesc la mai mult. Corupţia e corupţie şi când făptaşul e arbitru, antrenor ori jucător profesionist, categorii neprevăzute ca ţinând de funcţia publică. Judecătorii vor trebui să fie atenţi la portiţa cu pricina. Prin ea pot ieşi milioane de bani murdari. Şi dacă doar amendezi o echipă care a cumpărat un meci, închizi cu siguranţă portiţa spre un fotbal curat.

A treia remarcă este convingerea unora că sunt imuni în faţa legii. Aroganţa lui Becali este uriaşă. Ce-i la gura lui când vorbeşte despre procurorii care l-au anchetat e nu numai în afara oricăror norme