Această plantă nu e doar un simbol al sărbătorilor, ci și un bun remediu pentru hipotensiune şi astm. Infuzia şi siropul de vâsc pot fi folosite în tratarea afecţiunilor cardiace, renale sau pulmonare și în prevenirea apariţiei tumorilor. În cărţile de specialitate se precizează că vâscul, plantă parazitară care se dezvoltă pe ramurile copacilor, are efecte terapeutice dacă este recoltat în lunile octombrie şi decembrie sau primăvara, în luna martie.
Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, subliniază că vâscul cel mai bun se recoltează de pe măr, păr, cireş, trandafir, brad, mesteacăn sau prun.
Vâscul cu calităţi medicinale este uşor de identificat, deoarece îşi păstrează frunzele iarna. Cel adunat din păduri, de pe conifere, stejar, salcie şi chiar de pe tei este toxic şi îşi pierde frunzele iarna.
Acesta nu poate fi folosit decât pentru tradiţia sărutului de sărbători. Se spune că, pentru ca anul care vine să fie cu spor şi dragoste în casă, în ziua de Crăciun partenerii de viaţă închină o cupă de şampanie sub o boltă de vâsc, aşezată lângă fereastră.
Proprietăţi vasodilatatoare
Pentru uz medicinal se utilizează frunzele şi ramurile tinere. Există mai multe preparate din vâsc: infuzia, pulberea, siropul sau decoctul. Din rămurelele tinere şi din frunzele de vâsc se extrage o substanţă cu efecte vasodilatatoare, recunoscută pentru rolul său de a diminua tumorile intracraniene.
Extractul de vâsc este indicat cardiacilor pentru că are un efect vasodilatator, antispastic şi hipotensiv. Planta produce dilataţie atât la nivel coronarian, cât şi periferic.Vâscul se recomandă în hipertensiunea arterială, în ateroscleroză, în diferite suferinţe cardiace, în tahicardie, în astm şi în afecţiuni renale.
În acelaşi timp, acţiunea sa asupra pancreasului este atât de eficientă încât o