Şi acum 20 de ani, Valea Prahovei constituia unul dintre punctele de atracţie turistice ale ţării. Petrecerea timpului liber, a vacanţelor în localităţile montane, era reflectată în special la rubricile sportive, cu trimitere directă la sporturile de iarnă.
"Lume multă la Sinaia. Elevi aflaţi în vacanţa de iarnă, oameni ai muncii veniţi la odihnă. Dimineaţa, o pădure de schiuri ia drumul pârtiilor de dincolo de Cota 1400. Primii care pleacă spre sunt băieţii de la telescaune, tehnicieni destoinici, precum şi, după felul cum urcă cu schiurile în "foarfecă", sportivi neîntrecuţi. Neîntrecuţi cu ani în urmă, când urcau podiumurile de premiere la slalom – "Cornel Tăbăraş, Dan Focşeneanu – ori la bob – Dumitru Pascu, Mircea Secui", este pasajul de început al articolului "Sinaia, la cota vacanţei de iarnă", apărut la 4 ianuarie 1989, la rubrica "Reportajul nostru" din ziarul Sportul. Articol în care se vorbea de "tineri şi mai vârstnici din diferite întreprinderi şi instituţii ieşiţi la mişcare, la sport", pe Valea Dorului. "S-a prins de veste că peste noapte a îngheţat «contra-panta» de la pârtia de sanie. Gata! Toată lumea este acolo! Însă prioritate au tot cei de la CSŞ Sinaia.
Normal, elevii profesoarei Ştefania Pătraşcu sunt printre cei mai buni sănieri din ţară, exemple fiind Liviu Turcea şi Toma Bobea. Duminica este ziua dedicată excursiilor. Taberele din Sinaia se duc la Predeal şi la Buşteni şi invers. Cei care nu se duc nicăieri urcă în Valea Dorului sau coboară în piscine de la hotelul «Montana». Tot vacanţă de iarnă se cheamă", era practic mesajul ce conducea la idea că, oamenii vremii îmbinau distracţia cu munca, sau, cum s-ar zice azi, utilul cu plăcutul! În ciuda accentului pus la acea vreme pe sporturile de iarnă (schi, slalom,bob, sanie), România nu a reuşit niciodată să ofere vreun vârf de generaţie, cu excepţia echipajulu
