Harry Tavitian e conştient că Dumnezeu i-a dat talent cu carul şi spune că a învăţat de-a lungul vremii să-l înmulţească. Jazzmanul a scos de curând primul său album de colinde româneşti şi armeneşti. Timp de 25 de ani a adunat de prin toate colţurile ţării cele mai alese cântece de sărbători. Nicoleta Zaharia: Ce stă în spatele albumului de colinde „Naşterea”?
Harry Tavitian: Întotdeauna am privit lucrurile mult înainte. Acest compact disc este gândit să dureze mult mai mult decât sărbătorile.
Este primul meu album de colinde. El este bucuria unei munci de aproape 25 de ani. Am început să organizez concerte de Crăciun în Constanţa de la începtul anilor `80, mai exact în 1982. În fiecare an aveam concerte de Crăciun. În acea perioadă lucrurile nu erau atât de simple.
Nu erau anunţate drept concerte de Crăciun pe afiş, însă toată lumea ştia despre ce este vorba. Era trecut simplu: concert de jazz. Recitalurile se desfăşurau într-un serial de concerte, denumit „Atelier de Improvizaţie”, serial care avea o reprezentaţie pe lună la Teatrul Dramatic din Constanţa, într-o sală de vreo 500 de locuri, care era tot timpul arhiplină.
Veneau oameni din Bucureşti şi din toată ţara. În seria "Atelierelor de Improvizaţie", concertele care picau în decembrie erau pentru Crăciun. Şi noi cântam colinde. Mereu mi-a plăcut să găsesc lucruri inedite.
În afară de colindele acestea devenite de pe atunci şlagăre şi lumea era sătulă de ele, există sute şi mii de alte colinde care zac prin arhive. Adevărate comori pe care lumea nu le ştie. Seria aceasta a continuat şi după anul 1990, dar sporadic. Din cauza contextului general, activitatea mea a fost mult mai intensă până în ’90.
În primii ani după revoluţie, întreaga societate era bulversată, iar concertele noastre aveau de suferit. Toată lumea alerga atu
