Nimeni nu îşi imaginează sărbătorile de iarnă fără colindători în prag, brad împodobit şi cozonaci. Unii ar adauga în această scurtă listă un vin şi/sau o ţuică fiartă. Sursa: www.ecotours.ro Cert este că sărbătoarea Crăciunului este una dintre rarele date din an pe care românii aleg să o celebreze în familie. Cluburile în vogă, destinaţiile exotice şi casele de vacanţă ale prietenilor stau în umbra unor zile liniştitoare şi calde petrecute în familie, în care ritualuri precum coacerea cozonacului şi împodibitul bradului sunt legi nescrise. Oamenii de zăpadă, pomii îngheţaţi ai pădurii care se desmorţesc sub strălucirea ornamentelor şi, peste toate, mirosul dulce al cozonacilor şi sunetul colindelor din Ajun compun o atmosferă de petrecere sfântă. Puţini ştiu însă că, în tradiţia ortodoxă, Crăciunul este doar a treia mare sărbătoarea a anului, după cele de Paşte şi de Rusalii. Data de 25 decembrie corespunde calendarului gregorian, cel iulian consemnând sărbătoarea pe 7 ianuarie. Abia în secolul al XX-lea, Crăciunul a devenit şi o sărbătoare laică. Astfel, în prezent, pe lângă semnificaţia religioasă a naşterii lui Iisus, Crăciunul reprezintă şi un prilej de emoţie şi de reuniune familială, prin obiceiul schimburilor de cadouri. Şi de poveşti. Astfel, dintr-o sărbătoare strict religioasă, Crăciunul a devenit o sărbătoare cu caracter social, celebrată de mase, dar şi una comercială, care rotunjeşte frumuşel profitul „Moş Crăciunilor” din magazine. Însemnătatea zilei este marcată încă de pe vremea romanilor, în secolele de creştere în popularitate a creştinismului. În secolul III d.Hr, Sfântul Ciprian cartaginezul anunţa extaziat că Hristos a apărut în aceeaşi zi cu Soarele. Lumea creştină de atunci plasa creaţia în ziua echinocţiului de primăvară, 21 martie. Adăugând nouă luni, perioada de sarcină, se obţine data de 25 decembrie. Datini şi sărbători Împreună cu etnolo