"I'm karma's bitch. When you're karma's bitch, even the loved ones suffer even though karma doesn't have fists". Asta spune Earl Hickey din deja celebrul sitcom american "My name is Earl".
Earl a facut doar rele in viata pana in momentul in care a castigat 100.000 de dolari la loto si l-a lovit o masina. Dupa ce si-a dat seama ca nu e de jucat cu karma tocmai pentru ca este "a funny thing", a luat un pix si o hartie si a scris toate relele comise vreodata in speranta sa le repare, pe rand. In fiecare episod repara cate ceva, dar nu fara sa intre in tot felul de probleme.
De fapt, nu doar personajul, asadar fictivul Earl, este karma's bitch, ci cu totii suntem karma's bitch ... Sau cel putin asta credem. Daca boala secolului XIX si XX a fost SIDA, boala secolului XXI este cancerul, daca starea generala a populatiei de pe intreg mapamondul a fost pana acum una de razvratire, de lupta, de recunoastere a drepturilor, a libertatilor, daca s-au dat lupte si razboaie - vreau sa cred pentru stabilirea unor norme general valabile si nu pentru instaurarea hegemoniei celor puternici asupra celor la fel de puternici, dar ceva mai fraieri - acum ne scufundam cu totii intr-o letargie patetica, una de permanenta victimizare.
E mai confortabil sa credem ca suntem karma's bitch, dar NU. Nu suntem "karma's bitch". Ne place sa credem asta pentru ca astfel eforturile noastre, invizibile de fapt, nu-si pot atinge obiectivul, si el invizibil, din cauza karmei.
Intotdeauna altii sunt de vina pentru nereusitele noastre, noi suntem victimele pure ale acestei societatii decadente. Ce facem noi in toata ecuatia asta? Ne plangem. Ba de una, ba de alta, ba de toate, ba de bolovanul de sare de pe soba, bolovan care nu s-a miscat, dar care se poate misca oricand.
As vrea sa dau un alt exemplu de tara a tuturor posibilitatilor, dar de ce s
