Anul viitor va fi cel al astronomie, celebrându-se 400 de ani de la primele observatii astronomice făcute de Galilei, cu ajutorul lunetei. Cei 400 de ani de la momentul crucial care a schimbat istoria ştiinţei şi a lumii moderne, „Cazul Galilei " a început cu o carte şi câteva pamflete. Abia în 1992 sentinţa de condamnare pentru erezie a fost ridicată de Vatican, iar faptul că săptămâna aceasta Papa Benedict al XVI-lea a lăudat contribuţia lui Galileo Galilei la mai buna înţelegere a Universului şi a legilor naturii a ajuns în fluxul principal de ştiri al tuturor agenţiilor de pres, precizează hotnews.ro.
Galilei nu este inventatorul telescopului, deşi se laudă cu aceasta pe coperta cărţii. Este primul savant care îndreapta telescopul spre cer. Iar descoperirile anunţate de Mesagerul stelar aruncă în aer tot ce se ştia până acum. Este greu de imaginat o revoluţie mai radicală, mai completă, decât cea cuprinsă în cele câteva zeci de pagini ale cărţii lui Galilei. În anul 1609, astronomii, fizicienii şi oamenii de rând credeau că traiesc într-un cosmos ordonat, sferic, închis şi mic, având în centrul Pământul, locul privilegiat al Creaţiei divine.
Împrejurul Pământului, stelele şi planetele se roteau pe sfere solide, cristaline, imateriale (făcute dintr-o altfel de materie decât cea terestră). În anul în care Galileo Galilei işi construieşte un telescop şi îl îndreaptă spre cer, singurul care credea altceva era matematicianul, astronomul si astrologul imperial Johannes Kepler. În primii ani ai secolului al XVII-lea, Kepler publicase o serie de cărţi în care încerca să construiască, cu ajutorul unor serii întregi de noi observatii astronomice, o altă imagine a lumii, una care să susţină mai degrabă strania teorie emisă cu aproape o sută de ani în urmă, de Nicolaus Copernicus. Adică o lume în care nu Pământul, ci Soarele este centrul universului.
