Ianis povesteşte pentru cititorii GSP despre perioada urîtă a accidentărilor şi le promite fanilor să sclipească din nou în Ştefan cel Mare
După 8 luni de calvar, de la meciul Dinamo - U Craiova (4-4), în care n-a alergat şi n-a pus piciorul pe minge, Ianis Zicu transpiră din nou. A stat numai prin spitale şi clinici de recuperare după entorsa gravă suferită la genunchiul drept în august 2007, în partida cu Lazio (1-1). "A fost greu, dar am trecut peste", oftează Ianis în timp ce îşi încalţă iar ghetele. "Mă strîng puţin de cînd nu le-am purtat" se amuză fotbalistul de 25 de ani. Vlăduţ Munteanu, venit în vacanţă în România, intră în vestiar: "Ce faci, Ianis, iar stai în faţa camerelor?". "Păi, nu mai vede lumea poze cu mine decît din 2007", parează Ianis cu un umor negru.
- Ianis, e greu să-i vezi pe colegii tăi la televizor, să nu poţi nici măcar alerga?
- E groaznic, e mai greu decît atunci cînd eşti sănătos şi nu te bagă antrenorul în teren. În perioada asta am uitat să zîmbesc. Am făcut tot posibilul să nu urmăresc alte meciuri în afară de cele ale lui Dinamo. Acum am început iar antrenamentele şi voi merge în cele două cantonamente ale echipei, însă în primul mă voi pregăti separat. Oricum, voi fi apt pînă la începutul returului.
- Ce te-a deranjat cel mai tare în perioada aceasta de inactivitate?
- Că nu puteam să mă mişc, să alerg, să lovesc mingea, iar o perioadă foarte dificilă pentru mine a fost cînd am stat departe de casă, de familie, de prieteni. (rîde) Asta vorbeam şi cu Pulhac şi Bratu, norocul lor că m-am accidentat eu primul, iar doctorul Martens m-a trimis la Club Atlantis, în Pipera, unde fac şi ei acum recuperarea, că altfel stăteau departe de cei dragi.
"N-am avut niciodată probleme medicale, dar m-a lovit ghinionul cînd mi-era mai bine. Sper să fi fost singura accidentare din c