Reaiu si aici editorialul din Cotidianul. Tema, scuze celor care nu sint de aceeasi parere cu mine, mi se pare importanta.
Asadar:
Boc la misto
Emil Boc e, probabil, politicianul care a capitalizat, in luna decembrie, cele mai multe mistouri. E o reductie profund nedreapta.
Surprinzatoarea nominalizare si, ulterior, instalarea in functia de premier a (inca) primarului de Cluj a facut ca ritmul replicilor si aprecierilor glumet-sarcastice la adresa lui Emil Boc sa creasca in mod vizibil. Sint citeva puncte de sprijin pentru ironiile pe care le incaseaza liderul PD-L: inaltimea acestuia, relatia de dependenta acuta pe care o are cu Traian Basescu si, da, inca isi mai amintesc oamenii, prezenta neobisnuita la o emisiune de la Antena, moderata de Andrei Gheorghe. A fi un politician scund in Romania (atit de scund incit, atunci cind era mic – vorba mizerabilului Vadim Tudor –, tatal lui Emil Boc il batea cu cureaua de la ceas!) e, in logica sarcasmului autohton pusa la lucru, aproape un pacat de neiertat. In al doilea rind, a fi loaial cuiva, mai ales cind e vorba de cineva de la PD-L fata de Traian Basescu, nu inseamna altceva decit pupincurism profund si sinistru. In al treilea rind, faptul de a fi eroul unui nefericit moment echivaleaza, pentru cei care confunda ironia cu evaluarea, cu a fi realmente cazut in cap.
Reductia la caricatura practicata cu insistenta poate fi, accept, o strategie de destructie care da, in multe situatii, bune rezultate; ea e insa si o maniera de a scoate la suprafata cind nu mirlania, atunci macar superficialitatea. Adevarul, inclusiv in cazul domnului Boc, e insa mult dincolo de caricatura. La 42 de ani, presedintele PD-L este, in termeni reali, unul dintre politicieni (relativ) tineri cei mai performanti. Suportati un calcul simplu si greu de combatut? Lider corect (alaturi, e drept, de Mona Musca) al op
