...şi dacă acum, de Sărbători, veţi avea bunătatea faţă de propria dvs. minte să lăsaţi pentru 5 minute televizorul, ziarele, criza, politica, delicatesele, dreapta, stînga, centrul (inclusiv extremismul de centru...) ca să vă concentraţi pe două scene sublime de dragoste şi moarte? V-ar fi greu? Nu sînteţi obişnuiţi? "Ei, şi?" - cum ne învaţă Freud să spunem de cîte ori un tigru ne apare în faţă. Încercaţi!

Prima e scrisă de Proust în volumul 1, Swann, al "timpului pierdut":

"De abia îi trecuse spaima pe care Swann i-o pricinuise, cînd un obstacol obligă calul să se abată din drum. Amîndoi fură izbiţi puternic, Odette scoase un ţipăt şi inima îi zvîcni tare, tăindu-i răsuflarea.

- Nu e nimic, îi spuse Swann, să nu vă fie teamă.

O ţinea de umăr, o rezema de el ca s-o susţină; apoi îi spuse:

- Mai cu seamă nu vorbiţi, răspundeţi-mi numai prin semne ca să nu vă pierdeţi şi mai mult răsuflarea. Nu v-ar stingheri dacă aş îndrepta florile corsajului care s-au deplasat din pricina izbiturii? Mă tem că le veţi pierde, aş vrea să le mai întăresc puţin.

Odette, care nu era obişnuită ca bărbaţii să facă atîtea mofturi cu ea, spuse surîzînd:

- Nu, cîtuşi de puţin, nu mă stinghereşte.

Dar Swann, intimidat de răspunsul ei, poate ca să aibă şi aerul că fusese sincer recurgînd la acest pretext, sau începînd chiar să creadă că fusese sincer, exclamă:

- Oh! Nu, mai ales nu vorbiţi, vă veţi pierde iarăşi răsuflarea, puteţi foarte bine să-mi răspundeţi prin gesturi, o să vă înţeleg bine. Fiţi sinceră, nu vă stingheresc? Vedeţi, e puţin... cred că e polenul care s-a împăştiat pe dumneavoastră, îmi îngăduiţi să-l şterg cu mîna? Nu vă scutur prea tare, nu sînt prea brutal? Poate că vă gîdil puţin? N-aş vrea totuşi să ating catifeaua rochiei, ca să n-o mototolesc. Vedeţi însă, era într-adevăr necesar să le fixez, altfel ar fi căzut