Vestea buna a ultimei perioade este ca, in mod surprinzator, clasa politica a reusit sa evite amplificarea crizei economice printr-o criza politica. Marea provocare pentru noul guvern va fi definirea prioritatilor, stabilirea setului de politici economice si aplicarea lor consecventa inclusiv prin temporizarea angajamentelor populiste electorale. In acest sens, se contureaza cateva principii cu consecinte asupra actiunilor practice imediate:
Deficitele se finanteaza foarte scump, iar Romania este intre "suspectii de serviciu" privind nesustenabilitatea deficitelor. In context, accesarea oricaror facilitati de finantare/swap la Banca Centrala Europeana sau FMI devine o prioritate si este menita sa imbunatateasca ratingurile pentru emisiunile de titluri de stat din perioadele urmatoare.
In situatii extreme, evitarea atacurilor asupra leului se poate face inclusiv prin anuntarea disponibilitatii taxarii fluxurilor speculative de capital (asa cum altii au oprit short selling-ul pentru a evita prabusirea unor institutii financiare viabile).
Banii de la buget au ca destinatie adoptarea de masuri pentru buna functionare a mediului de afaceri romanesc in intregul sau (aici intrand si masurile de protejare a categoriilor sociale cele mai afectate de criza) si nu salvarea individuala a unor firme indiferent de marime/importanta numarul de locuri de munca sau impactul asupra altor sectoare. Aceasta devine cu atat mai important cu cat in perioada urmatoare diversi agenti economici, inclusiv cu capital strain, vor exercita presiuni asupra guvernului pentru salvarea unei intreprinderi sau a alteia.
Date fiind dimensiunile economiei, mediul de afaceri romanesc reactioneaza si nu initiaza (este un taker nu un giver) iesirea din criza pe plan european. Orice resurse bugetare trebuie cheltuite numai in contextul in care beneficiem de inviorarea pietelor europe
