Ce-a fost unic in Iasi? Ce-a mai ramas? Eu zic ca orasul acesta a zamislit insule de caldura umana, solidarizari ale spiritelor, legaturi social-psihologice care au nascut idei si curente unice. Oras cultural, universitar, plin de istorie, etalind o vocatie artistica. Toate acestea vor fi fost cindva, daca nu cumva vedem noi acum trecutul in culori prea vii. Dar cite orase nu au toate aceste caracteristici, peste tot in lume, chiar si in Romania? Ce-a mai ramas? Istoria Iasului a fost rasa sau e mai mult sub asfalturi; cultura, literatura, artele nu mai reprezinta o placa turnanta si nu mai avem voci nationale; universitati ca lumea au si altii, chiar mai bune; lacasurile de cultura (teatrul, filarmonica) sint in paragina; nu suna nici o voce unica, nici o coarda la al carei sunet sa ne treaca fiorii. Inca inainte de razboi, dar mai ales dupa, de la Iasi duceau doar doua drumuri: la gara si la Eternitatea. Tot acolo duc si astazi. Se mindresc, oare, iesenii cu orasul lor, il iubesc si-l respecta, il vor mai frumos si fac tot ce pot pentru a-l face stralucitor? Nu s-ar zice, orasul culturii a fost si este distrus sistematic, tot ce a fost unic a pierit si au rasarit numai morminturi din beton. Fac asta zilnic edilii care ne potopesc cu civilizatia lor de imbogatiti de razboi, o face fiecare iesean care seamana mizerii pe unde trece. E de mirare ca nu innebunesc cu zecile cei ce trec zilnic prin Piata Unirii, un loc cu o arhitectura infioratoare, in care cladirea Traian este coplesita de blocurile sovietice jignitoare. Ce-a fost unic in Iasi? Ce-a mai ramas? Eu zic ca orasul acesta a zamislit insule de caldura umana, solidarizari ale spiritelor, legaturi social-psihologice care au nascut idei si curente unice. De la Iasi a inceput Unirea, aici si-a gasit locul prima Universitate, la Iasi au rodit Junimea siViata romaneasca, aici s-au format grupurile de intelectuali ca