In decembrie 1988, in urma cu douazeci de ani, Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (OLP), prin liderul ei de atunci, Yaser Arafat, recunostea statul Israel. Au urmat ani de negocieri, in diverse formate, avand drept scop gasirea unei solutii agreate de cele doua parti, palestiniana si israeliana, pentru mult dorita pace in regiunea Orientului Mijlociu. Momentele de confruntare violenta nu au lipsit dupa 1988, insa posibilitatea de negociere nu a fost niciodata in intregime exclusa. S-a conturat cu timpul in interiorul OLP un curent favorabil negocierilor cu Israelul, curent reprezentat de gruparea Fatah, dupa cum a existat si o opozitie constanta, incarnata de Hamas, la ideea recunoasterii unui stat evreu in regiune si, implicit, a posibilitatii negocierii cu o entitate inexistenta, din punctul de vedere al Organizatiei Rezistentei Islamice, Hamas. Disparitia lui Yaser Arafat si preluarea conducerii Autoritatii Palestiniene de catre Mahmoud Abbas s-a tradus in fapt printr-o imblanzire a tonului fata de Israel si o disponibilitate afirmata pentru ajungerea la o solutie de pace in "problema palestiniana".
Retragerea unilaterala a Israelului din Gaza, in august 2005, dupa aproape 40 de ani de ocupatie, a reprezentat o decizie contestata puternic de dreapta israeliana si de cei aproximativ 8.000 de colonisti din cele 21 de colonii israeliene din Gaza. Tensiunile acumulate in Israel, ca si in Gaza, ca urmare a acestei decizii, pot explica partial evolutiile ulterioare din zona. Frustrarile colonistilor israelieni la a caror evacuare s-a folosit de multe ori forta, la care se adauga frustarile populatiei palestiniene din Gaza, dezamagita de Hamas dupa alegerile legislative din ianuarie 2006, alcatuiesc in parte explicatii pentru momentul de tensiune la care asistam. Privind in urma la controversata retragere din Gaza din august 2005, ne revin in memorie prez