"Drumul spre iad e pavat cu bune intentii". Asa incepeam, in urma cu mai bine de un an, un articol in ZF in care discutam initiativa parlamentara de reducere drastica a TVA la o serie de produse de prima necesitate.

Iata ca ideea - pe cat de generoasa in aparenta, pe atat de falimentara in realitate - a bantuit din nou zona politicului, apropiindu-se periculos de mult de anturajul noului guvern. Din fericire, guvernul proaspat instalat s-a desmeticit la timp din betia promisiunilor electorale si a abandonat-o. Totusi, insistenta cu care se tot face referire la ea - in media, dar si in cercuri politice - ma determina sa revin asupra subiectului.

Reducerea TVA este privita de sustinatorii ei ca un fel de solutie miraculoasa pentru cresterea nivelului de trai; uneori, chiar, se afirma ca ar fi avantajate prin aceasta masura categoriile cele mai defavorizate. Din nenorocire, in lumea reala nu exista solutii miraculoase la problemele dificile. Reducerea TVA la produse de baza, daca ar fi aplicata, ar avea efecte devastatoare asupra echilibrului economic, fara a-i ajuta macar o iota pe cei in favoarea carora ea a fost gandita.

Obiectivul declarat al initiatorilor este, desigur, reducerea preturilor produselor pentru care se reduce TVA si, probabil, ale produselor care se obtin folosind ca materii prime produsele cu TVA redusa. Din pacate, initiatorii raman incremeniti in impresia ca preturile s-ar forma adaugand profitul planificat la costul planificat al produselor. Or, acest lucru este cu desavarsire fals. Intr-o economie de piata, preturile se formeaza pe seama raportului intre cerere si oferta. De aceea, reducerea TVA nu va misca nici macar cu o iota pretul la consumator. Mai cu seama pentru produsele alimentare, unde exista mii de producatori independenti si milioane de consumatori, mecanismele pietei functioneaza cu mult mai exact decat pentru alt