Dramatizarea după romanul lui Vasilii Grossman, „Viaţă şi destin”, a fost prezentată la Bucureşti, în cadrul Festivalului Uniunii Teatrelor Europene. „Aşa trebuie să fie la teatru!” - mi-am spus când am plecat de la spectacolul Teatrului Malîi din Sankt-Petresburg. Din complicata ţesătură de destine, semnificative pentru viaţa Rusiei (şi a URSS) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial prezente în romanul lui Vasilii Grossman, „Viaţă şi destin”, regizorul Lev Dodin l-a ales pe cel al lui Strum.

Matematician, dacă nu de geniu, oricum inovator, evreu, căsătorit; familia soţiei are o mulţime de probleme de dosar, iar problemele din trecut modifică prezentul înrăutăţind dosarul. Strum (Serghei Kurîşev) intră în conflict cu indicaţiile conducerii: privitor la structura atomului, opiniile activiştilor de partid diferă de ale lui.

Miza e importantă. Cercetările lui Strum pot fi aplicate unui nou tip de armament. Renunţarea la descoperirile lui, pentru că nu pot fi înţelese de ignoranţi, slăbeşte capacitatea de apărare a ţării.

Pe front, un colonel amână cu opt minute declanşarea ofensivei pentru a ocroti vieţile soldaţilor. E turnat de către comisarul politic şi arestat. Nu e nevoie de o victorie fără aprobarea eşalonului de la vârf. Subordonaţii mor pentru că superiori stupizi sunt ascultaţi de stratul intermediar de lingăi care nu gândeşte.

Antisemitism, nazism şi comunism

Lagărele germane şi cele sovietice coexistă pe scenă alături de secvenţele vieţii paşnice şi această sincronie – una din ideile regizorale de un puternic impact emoţional – explică mai bine decât orice dezbatere ideologică despre comunism şi nazism, de ce s-au luptat, deşi au folosit mijloace similare pentru a se impune.

Organizarea umilinţei, distrugerea legăturilor elementare de solidaritate umană funcţionează ală