Două sunt motivele pentru care astăzi o să vă scriu reţeta de "cornuleţe umplute cu mac" a bunicii. Mai întâi pentru că este iarnă şi, în copilărie, la vremea asta, în bucătăria ei de la ţară eu întindeam pe planşetă aluatul pentru cornuleţe.

Apoi fiindcă prin toate casele de mândre gospodine prin care am intrat în ultimele săptămâni am fost îmbiată să gust cornuleţe fel de fel, umplute cu nucă, cu gem sau cu rahat. Iertat să-mi fie că trec aşa repede la reţetă, însă parcă nu mai am nici eu răbdare: cum termin de scris, mă duc în bucătărie, să le pregătesc. Doar este iarnă şi e timpul lor! Mai întâi voi face un aluat dintr-un sfert de kil de făină, 100 g de osânză topită (se poate înlocui cu 125 g de unt), 30 g zahăr pudră, un gălbenuş şi 20 g drojdie proaspătă, dizolvată într-o jumătate de cană de lapte călduţ. După ce aluatul devine omogen şi elastic voi presăra făină pe planşetă şi voi întinde o foaie nici foarte groasă, dar nici subţire. Voi tăia din ea 28 de pătrate egale. Pe aceste pătrăţele din aluat, către unul dintre vârfuri, voi pune puţină umplutură pe bază de mac. Voi rula apoi mica foaie de aluat către colţul opus. Acest din urmă colţ trebuie să se afle pe partea de deasupra a cornuleţului. Apoi trag celelalte două capete, în aşa fel încât să-i dau formă de semilună. Cornuleţele le pun în tavă şi le las o jumătate de ceas la cald, să dospească. Abia atunci le ung cu ou bătut şi le bag în cuptorul bine încins, dar la care focul a fost redus la mediu. În fine, când le voi scoate voi presăra zahăr pudră, aromat cu puţină vanilie. Şi, ca să nu omit ceva, vă dau şi indicaţiile necesare pentru umplutura de mac. Se iau 200 g de mac şi se macină, se opăresc cu o cană de apă clocotită şi se lasă o zi deoparte. Se pun la fiert 100 ml lapte cu 200 g zahăr şi se adaugă macul (opărit deja în ziua precedentă). Se lasă să fiarbă, ameste-când până se î