Unde e poliţia? Ştiu eu. Poliţia e prezentă când stă să treacă un convoi prezidenţial. A, şi încă într-o situaţie. Când greşeşte un om amărât ceva infim.
Văd peste tot maşini parcate aiurea. Văd şoferi care trec lejer pe culoarea roşie a semaforului. Văd maşini atingând viteze ameţitoare. Văd oameni aproape raşchetaţi pe trecerea de pietoni. De vorbit la telefon nu mai adaug. Aud de odrasle de mahări care scapă după ce omoară oameni pe şosea. Unde e poliţia? Ştiu eu. Poliţia e prezentă când stă să treacă un convoi prezidenţial. A, şi încă într-o situaţie. Când greşeşte un om amărât ceva infim.
Dacă are o paletă de contravenienţi, poliţistul îl alege pe-ăla cu care se poate pune. Pe cel mai lipsit de putere. Pentru că şi poliţistul e slab. Poliţiştii noştri sunt învinşi din start. Vezi marile cazuri de corupţie. Închidem nişte bătrâne care au furat o găină şi îi lăsăm liberi şi liniştiţi pe cei care şi-au însuşit fabrici, clădiri, pământuri, păduri, bani pentru autostrăzi inexistente. Sistematic, cel fără anumite cărţi de vizită în portofel o păţeşte. Cui îi pasă?
Dacă acţionezi preferenţial ajungi departe. De exemplu, poliţistul Enăchescu şi-a lăsat treaba în intersecţia de la Romană pentru a-l dubla pe colegul care mă văzuse şi îmi spusese că pot să trag maşina în care staţionam în locul său. A venit la mine c-o falcă-n cer şi-una-n pământ cerându-mi actele. Am crezut că mă linşează când i-am comunicat că dacă ţine neapărat pot pleca, staţionam deoarece colegul său a fost drăguţ şi m-a înţeles. M-a acuzat că mint. M-a chemat la maşina poliţiei să mă verifice. M-a lăsat jumătate de oră să aştept până a scris el fiţuica, nu cred că a făcut-o special, pur şi simplu sunt convinsă că atât îi lua în mod normal să scrie trei propoziţii. Mi le-a citit ca în Shakespeare, aparte. N-am înţeles, n-am semnat, eu ştiu dacă nu-i donam maşina se