Construcţia cu dublu pronume neaccentuat a verbului a fura - şi-o fură - este destul de recentă, dar s-a răspîndit rapid în limbajul familiar-argotic. Pronumele feminin o are în această structură, ca şi în multe alte expresii populare şi argotice (a o păţi, a o lua la goană etc.), un sens "neutru", neprecizat; uneori, o pare să trimită la o entitate anume (ca în a o lua pe cocoaşă, unde o este "lovitura"), alteori e o simplă formă expletivă (lipsită de sens propriu-zis, ca în a o tuli sau a o mierli). Mai complicată şi mai ambiguă este interpretarea formei reflexive: poate fi vorba de un reflexiv al interesului, al participării (ca în şi-o cumpără = "o cumpără pentru sine"), dar şi de unul posesiv; acesta ar intra totuşi în contradicţie cu sensul verbului, pentru că, în principiu, cineva nu poate fura tocmai lucrul care îi aparţine (dar să nu uităm că există şi expresia a-şi fura singur căciula).

Formula este una glumeaţă, paradoxală, în care, cum se întâmplă adesea în argou, apare o inversare a rolurilor tipice. În prezentarea eufemistică a bătăii, cu răsturnarea ironic-antifrastică a perspectivei, victima este un profitor, căruia agresorul îi face o favoare. Cel bătut este, astfel, mîngîiat, altoit, cîrpit etc. Mai mult: în prim plan apare adesea, ca subiect gramatical, cel bătut, care ia, primeşte, încasează, capătă (sau chiar mănîncă) ceva. Răsturnarea majoră de roluri este însă chiar cea descrisă de construcţia a şi-o fura: victima lovirii este prezentată nu numai ca obţinînd un avantaj, ci şi ca însuşindu-şi-l cu clară intenţie şi prin mijloace neoneste. Cel bătut obţine pentru sine lovitura (sustrasă cu forţa de la cel care loveşte) sau, într-o altă interpretare, obţine (prin furt) lovitura sa, dreptul său exclusiv.

Aceste inversări paradoxale de perspectivă asigură probabil efectul umoristic şi succesul actual al expresiei. Cel mai