Greseala guvernului Boc, atunci cind invoca principiul "singelui proaspat", este ca atinge problema numai pe jumatate. Statistica o arata: la nivel national, zeci de mii de posturi din administratie, sanatate, educatie, justitie, aparare, interne sint ocupate (blocate) de pensionari care isi maresc veniturile. Si nu este vorba de exceptia nefericita a citorva zeci de actori recunoscuti ori despre citeva sute de profesori ramasi la catedra la tara din lipsa de personal, ci, in marea majoritate, de sefi de servicii, sefi de personal din administratie, ofiteri din servicii, politie sau armata, oameni care iau decizii si fac angajari, diriguiesc multe institutii, au retele de putere foarte bine puse la punct si ramin de neclintit. De aceea, in ciuda a ceea ce s-a scris in presa si s-a auzit la TV, o mare senzatie de usurare si bucurie a fost resimtita incepind cu 4 ianuarie, data la care a fost publicata in Monitorul Oficial ordonanta care interzice cumulul pensiei cu salariul de la stat. Insa, in rastimpul scurs de la aflarea vestii, in confuzia si neinformarea generale (in care au existat si victime colaterale), mai vocali s-au dovedit cei afectati. O multime de alesi locali, dupa care nu ar fi plins nimeni (poate doar prostimea, cum este cazul Simirad), s-au gindit serios (si benefic pentru noi) la sfirsitul carierei lor politice. In sistemul public, generatii intregi, resemnate ca vor imbatrini cu sefi eternizati in functii, au sperat ca, in sfirsit, ii vor vedea plecati. Lumea s-a bucurat nu pentru ca se fac economii la buget, ci pentru ca viata le oferea o sansa, la care ar fi avut oricum dreptul, daca s-ar respecta dreptul generatiilor la rotatie. Ceea ce a surprins au fost concluziile generalizatoare si superficialitatea cu care a fost imbratisat discursul pensionarilor, care facea caz de "competenta si experienta". In principiu, asa e. E greu sa te desparti de u