» Foamea de lichiditati va determina majoritatea bancilor sa treaca cu vederea eliminarea impozitului pe dobanzi si sa mentina actualele randamente.
» Pentru a concura depozitele in lei, o investitie in euro ar trebui sa includa o devalorizare a monedei nationale peste 4,3 lei/euro.
Bancile n-ar trebui sa ajusteze dobanzile la termen o data cu eliminarea impozitului platit de deponenti, deoarece costurile nu li se modifica in acest mod. Banca plateste in prezent tot 13-15% pe an din resursele atrase in lei, fie ca acesti bani ajung integral la deponent, fie ca o parte de 16% din dobanda este redirectionata spre Fisc (similar la valuta). Daca decizia autoritatilor ar fi venit intr-un climat de expansiune a sectorului bancar si de exuberanta a creditului, precum in 2007, suntem convinsi ca bancile ar fi profitat imediat, taind cu 16% dobanzile. Acum insa, lucrurile s-au schimbat radical, finantatorii se confrunta cu o foame enorma de lichiditati (in special pentru resursele in euro, unde trebuie sa ramburseze linii de credit generoase primite de la bancile-mama), iar competitia pentru castigarea interesului deponentilor va duce la mentinerea randamentelor actuale, cel putin cat timp BNR nu reduce semnificativ dobanda de politica monetara.
De altfel, faptul ca bancile mentin acum dobanzi la termen cu peste 5% mai mari decat dobanda BNR spune totul despre nevoia de bani din sistemul bancar autohton.
In ceea ce priveste euro, dobanzile la termen au ajuns, recent, pana la 7,5% (Banca Transilvania), iar randamente de peste 7% ofera chiar si BRD, o banca mai mare (7,25% la 3 luni). Pentru a concura insa randamentele duble pe care le genereaza depozitele la termen in lei, cei care detin in prezent euro ar trebui sa vada la sfarsitul anului un curs de peste 4,3 lei/euro (in ipoteza ca randamentele actuale se mentin). Daca ne raportam la e
