Lucia Mihalache, participantă la Olimpiada de la Beijing la proba de talere, se menţine în formă mergînd la vînătoare
La minus 9 grade, zăpada puţină scîrţîie sub tălpi şi respiraţia scoate aburi. Luciei nu-i pasă. Are bocanci, pantaloni groşi, vestă matlasată şi căciulă. Kaki, ca pentru vînătoare. Tirista e un pic emoţionată. N-a mai ieşit la vînat de iepuri de aproape doi ani. Venea Olimpiada şi îi era teamă să nu se accidenteze, pentru că terenul pe care mergeau era arat. Acum, Beijingul a rămas în urmă, sportiva îşi poate urma, din cînd în cînd, pasiunea.
E ora 8 dimineaţa. O cafea băută în grabă şi toţi sînt gata să pornească. 30 de oameni, sau grupa Aradul Nou, care a invitat-o pe Puşa să li se alăture. Terenul de vînătoare e un cîmp de lîngă Şagu, un sat din apropierea Aradului. Alb imperfect, amestecat cu bulgări de pămînt. Imediat se aud primele indicaţii. "Puşca să o aveţi tot timpul frîntă, adică deschisă şi neîncărcată. Sîntem treizeci. Ne împrăştiem toţi într-un cerc şi pornim pînă ne întîlnim la mijloc. Cînd ne vedem nu mai avem voie să tragem. Ţintim iepurele şi tragem doar în afara cercului pentru a evita accidentele. Şi din nou vă spun. Nu tragem la unghi mai mare de 45 de grade", zice liderul grupei, Valentin Janosy.
Puşa ascultă cuminte şi apoi primeşte ordinul. "Tu pleci prima. Cînd auziţi semnalul, pornim şi ţineţi linia ca să nu stricăm cercul". Un coleg pus pe glume o şicanează: "Normal că mergi prima. Eşti cea mai bătrînă dintre femeile de aici". De fapt, Lucia Mihalache este singura femeie care se aventurează alături de vînătorii din Arad.
Cu cîteva secunde înainte de start, sportiva se schimbă la faţă. "Dacă vedeţi că fac epolaj să nu vă mai mişcaţi. Iepurele aude foarte bine", spune tirista. Epolaj? Da, adică ridicarea armei la umăr şi urmărirea ţintei cu o mişcare largă. "Pe vremea lu
