Şase sute de pagini. Atât are actul de inculpare al primarului Radu Mazăre, rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată, alături de alte 36 de persoane, de către procurorii anticorupţie, pentru cauzarea unui prejudiciu de peste o sută de milioane de euro.

După cum au precizat procurorii DNA la momentul trimiterii dosarului pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, persoanele acuzate beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până în momentul pronunţării unei hotărâri definitive în caz. Cu toate acestea, relatările şi acuzaţiile aduse de procurorii anticorupţie şi prezentate pe larg în cele şase sute de pagini de rechizitoriu sunt demne de toată atenţia. Din punctul meu de vedere, cred că fiecare constănţean şi, de fapt, orice cetăţean al ţării ar trebui să-şi arunce măcar o dată, fie şi în treacăt, privirea peste cele şase sute de pagini. De ce? Pentru că, după cum văd eu situaţia, este foarte instructiv şi bine de ştiut modul în care anchetatorii susţin că s-au făcut retrocedările la Constanţa. Terenuri de milioane de euro subevaluate, oameni minţiţi că proprietăţile nu le mai pot fi restituite în natură şi „şantajaţi voalat" - după cum au afirmat procurorii - să-şi cedeze, în schimbul unor sume infime, drepturile litigioase pe terenuri în favoarea unor firme şi persoane agreate de membrii comisiei de evaluare, sute de mii de metri pătraţi din Constanţa, intrate pe mâinile unor oameni care niciodată nu au avut proprietăţi aici. Cam asta argumentează procurorii DNA în cele peste şase sute de pagini ale rechizitoriului. Ceea ce şochează de la bun început este sintagma cu care edilul este „gratulat" încă de pe prima pagină a rechizitoriului: „dobânditor de terenuri provenite din infracţiuni". Păi, ce infracţiuni, conform anchetatorilor? De pildă, iată ce spune unul dintre moştenitorii care n-au mai apucat să se bucure de proprietăţile cuvenite, „în acest moment