Coplesit de ninsori si ger, intr-un peisaj de iarna autentica (trec pe drum, din timp in timp, sanii cum n-am mai vazut de mult, semnalate de zurgalai) recitesc memoriile locotenentului Radu Musat, fost profesor de franceza la liceul Hasdeu din Buzau, autor al unui dictionar de antonomaze, publicat acum citiva ani la Polirom, Nume proprii, substantive comune. Scrise nu mult dupa 1989, cu febrilitate si teama ca nu va mai avea timp, aceste amintiri se incheie brusc dupa intoarcerea autorului din prizonierat. N-a mai avut ragaz sa evoce anii de dupa repatriere, sa descrie tribulatiile reinsertiei sale, refacerea carierei, incepute la liceul militar de la Minastirea Dealu. Isi presimtea disparitia si asa s-a si intimplat. Provenind dintr-o familie modesta din Buzau, tatal era lucrator la caile ferate, dotat pentru carte, remarcat inca din liceu, face studii de filologie si drept la Universitatea din Iasi si este numit la vestitul Liceu Militar de la Minastirea Dealu. Nu are timp sa-si urmeze cariera, e concentrat si pleaca pe front. Bateria trece Nistrul, ajung la Bug si debarca pe malul marii Azov. Marsaluesc prin Donbas, populatia nu se arata ostila, sint invitati la o ceremonie de botez colectiv a pruncilor nascuti in ultima perioada. Este rugat sa fie nasul unei fetite si-i pune numele Rodica-Magdalena, cum hotarisera, impreuna cu sotia, sa-si boteze fiica care urma sa se nasca dupa plecarea sa pe front. Trec apoi prin sate de cazaci din tinutul Zaporojie, „inlemnite de nemiscare", golite de locuitori „cu ocazia colhozificarii si infometarii din anii '30". Se apropie de front. Intr-o noapte cinci ostasi sovietici se strecoara in spatele frontului, pina la bateria de artilerie si se predau. Erau din zona. Sint tratati ca musafiri, dar cind sint invitati sa ajute la amenajari si li se dau cazmale, intra in panica; credeau ca sint pusi sa-si sape propriile gropi, obice