Politicienii, deşi e criză, se arată vioi, ca românii care nu mai eliberează hypermarketurile nici de-al dracului. La ora la care apar aceste rânduri, Elena Udrea se chinuieşte să dea viaţă şi faţă de cabinet ministerial celor patru cămăruţe amărâte din preajma incintei premierului Boc.
Biroul lui Boc, dacă e cel moştenit de la Tăriceanu, e unul neprietenos şi mic. Dar tocmai bun.
În cazul Elenei, ministru la Turism, biroul va ilustra personalitatea blondei care a cosmetizat vizajul politicii româneşti. În ciuda aparenţei că sunt aceiaşi dintotdeauna, miniştrii Guvernului arată altfel. Mai la zi. Mai de top, de podium, de tabloid. Cu vreo zece centimetri în plus la activul lui Boc, nu mai contau nici tâmpeniile din ordonanţele de urgenţă.
Experienţa plecărilor demnitarilor la terminarea mandatului ne ajută să intuim cu ce bunuri se înzestrează miniştrii la instalare, în funcţie de apucături, cultură, venit propriu. Strategia turismului paradiziac pentru o Românie fascinantă va garnisi biroul Elenei după cum urmează: birou+calculator, laptop, floare ghiveci, masă şedinţe, măsuţă şuetă-bârfe-protocol turistic, scaune, fotolii, cactus, mop, ceas, cărţi în piele ecologică, carpete Răpirea din serai, aspirator, ilustrate cu şesuri, râuri, ramuri, palmieri, hoteluri+parcări Dali, andrele, fotografii turistice tip CFR, frigider, frumuseţi alpine din UE, ceas bucătărie copt prăjituri, şifonier, maşină de spălat, bocanci, hanorac şi ciorapi pentru munte, pentru şedinţe Guvern şi convocări Cotroceni.
E posibil ca, în spiritul preluării a ceea ce a fost valoros în politica românească, ministrul Elena să-şi însuşească tehnica mărturisită de nea Nicu când a ajuns şeful Senatului: "Vom apela la Muzeul de Artă ca să avem ce pune pe pereţi".
S-ar defini pentru totdeauna rostul unui Muzeu Naţional de Artă.
Din câte se aude,
