La preţul de 5 lei, cartea de bucate "Preparate culinare din peşte" a apărut în anul 1989, tiparul fiind executat la Întreprinderea Poligrafică Bacău. Este un bun ghid şi pentru gospodinele de astăzi, de­oa­rece, pe lângă 190 de reţete, cartea cu­prinde şi sfaturi practice privind decongelarea, prelucrarea şi desărarea peştelui (de altfel, în epocă, puteai cumpăra mai frec­vent peşte congelat sau sărat decât peşte proaspăt, ceea ce făceau deosebit de necesare aceste sfaturi).

Din introducere aflăm că "peştele ocea­nic este foarte bogat în săruri mi­nerale, fiind superior multor alimen­te de origine animală sau vegetală. Prin excelenţă, peş­te­le oceanic conţi­ne mari cantităţi de fluor, cupru şi mai ales de iod. La fel de ridicată este şi can­ti­tatea de vitamine". Tot aici este subli­niată şi importanţa icrelor în bucătă­ria românească: "Pe lângă gustul plă­cut, icrele au o valoare nutritivă ridicată, fiind bogate în substanţe protei­ce, lipide, săruri minerale şi vitami­ne". Nu în­tâm­plă­tor abundă în carte re­ţetele pe bază de peşte oceanic. Orice român care a intrat vreodată pe "poarta Bucureştilor" cu trenul îşi aduce aminte de sloganul care te întâmpina în gara Triaj: "Nici o masă fără peşte oceanic!".

Iată şi câteva sfaturi practice propuse de carte (autorul nu este precizat): "Pentru a-şi menţine gustul de peşte proaspăt, este recomandabil ca sărarea să se facă numai în momentul preparării, adică după ce a fost cu­ră­ţat, spălat şi porţionat. La aburirea sau fierberea înăbuşită a peştelui, între vas şi capac se poate pune un şervet ud, care reţine o bună parte din mirosul degajat în timpul fierberii. Când se prepară peştele prăjit, este bine ca împănarea cu făină, mălai sau pesmet să se facă cu puţin timp îna­inte de punerea lui în vasul cu gră­si­me. În felul acesta peştele capătă un gust mai plăcut şi devine mai crocant, pe l