Cum ati luat legatura cu disidentii?

Imediat am observat ca am foarte multe in comun cu ambasadorul Marii Britanii, Hugh Arbuthnott. El m-a pus in legatura cu contactele sale, cu oameni foarte interesanti, precum Andrei Plesu, familia Oroveanu, Mariana Celac, familia Dinescu. Hugh Arbuthnott i-a invitat pe acesti disidenti in propria sa casa la o piesa de Shakespeare interpretata de doi actori londonezi. Eram si eu prezent, dar si unii romani suspecti, precum domnul Rosu, director adjunct in Ministerul Roman al Afacerilor Externe. Ulterior, acest om, dupa ce a aflat ca am intalnit-o pe Doina Cornea, m-a intrebat: "De ce voi, ambasadorii, doriti sa o vedeti pe femeia aceea din Cluj?". Nici macar nu dorea sa ii pronunte numele. I-am replicat ca am dreptul sa imi aleg propriii mei prieteni. "Dar de ce nu ati venit la noi, la Ministerul Afacerilor Externe, daca doreati sa aflati lucruri despre Romania?" "Apreciez oferta dumneavoastra, dar imi pot procura si personal aceste informatii", i-am spus. Am stabilit contacte si legaturi permanente cu disidentii mentionati anterior, ii invitam deseori duminica la resedinta mea, sa servim masa impreuna. Pentru mine aceste intalniri erau foarte importante si cred ca si pentru ei. Mircea Dinescu nu ceruse voie autoritatilor sa ma viziteze, asumandu-si riscul de a suferi eventualele consecinte, pe care le-a si suferit probabil in perioada de dupa aprilie 1989, cand a fost arestat la domiciliu. Dinescu era fantastic, pentru ca nu era intimidat. Cand a venit la resedinta mea din strada Atena, impreuna cu Masa, sotia lui, erau militieni care supravegheau casa si care te legitimau. Cred ca de foarte multe ori oameni care doreau sa ma viziteze au fost opriti de militieni. Dar Mircea le-a spus foarte hotarat: "Am fost invitat de ambasador", si ei au fost cei care au fost intimidati de el. Odata, a intrat in casa si apoi s-a intor