Oamenii au tendinta sa creada ca vremurile grele incurajeaza altruismul, grija pentru celalat si bunatatea. De fapt, vremurile grele incurajeaza rautatea, infractiunile si rasismul.
Oamenii nu devin brusc mai putin materialisti si mai generosi. Recesiunile, crizele economice, scot la iveala tot ce este mai rau in oameni, crede The Times.
In primul rand, o recesiune nu este "ultima moda". Este o scadere in venitul national - destul de "mica", ca si procent. Cum ar putea atunci sa fie un lucru rau?
In cazul recesiunii, durerea nu este impartita in mod egal, ci se resimte cel mai acut la nivelul indivizilor care sunt concediati sau care isi pierd afacerea. Intr-o recesiune, crearea locurilor de munca incetineste, iar distrugerea locurilor de munca creste.
Recesiunea este asadar o chestiune de minoritate. Cum stii insa ca nu faci parte din aceasta minoritate?
Asadar, pentru majoritatea, principalul efect al recesiunii nu este saracirea, ci nesiguranta. Si cand oamenii sunt nesiguri si ingrijorati, le pasa prea putin de ceilalti. Economistul Adam Smith a fost cel care a spus: "Inainte sa simtim ceva pentru ceilalti, trebuie sa fim noi, in oarecare masura, in regula".
Recesiunea inseamna ca nu suntem in regula - deci suntem mai egoisti.
Teoria lui Smith a anticipat-o pe cea a lui Abraham Maslow, privind ierarhia nevoilor: abia dupa ce ne-am satisfacut nevoile de baza privind siguranta financiara incepem sa ne interesam de ceilalti. Cand securitatea noastra este amenintata, grija pentru ceilalti trece pe un plan secund.
Benjamin Friedman a descoperit dovezi istorice pentru aceste teorii:in vremuri nesigure din punct de vedere economic, cum ar fi inceputul anilor 1880, 1920 sau 1970, vremurile grele au fost asociate cu cresterea intolerantei, rasismului si ostilitatii fata de imig