Ascultand ceea ce spuneau unii europeni atunci cand tara mea se pregatea sa preia presedintia Uniunii Europene, parca auzeam ecoul surd al descrierii nedemne facute de Neville Chamberlain Cehoslovaciei, pe care o numea "o tara indepartata, despre care stim putin". Presupun ca pariul neinspirat de acum cativa ani al lui Donald Rumsfeld, care incerca sa incite la o diviziune intre "noua si vechea" Europa, a contribuit la reaparitia acelei atitudini dispretuitoare.
Realitatea este ca nu exista "vechea si noua" Europa – si nici nu a existat vreodata. Scuturarea de comunism si reunificarea Europei s-au petrecut deja acum doua decenii. Noi, cehii, suntem europeni 100% si eram astfel si pe vremea cand Cortina de Fier ne despartea de Europa democratica. Intr-adevar, este posibil ca sentimentele noastre pro-UE sa fie cu atat mai puternice cu cat statutul nostru de membru al UE si libertatea noastra sunt elemente relativ noi.
Ca atare, nimeni in Europa nu trebuie sa se teama ca Republica Ceha ar avea vreo agenda nostalgica sau idiosincratica, pe care ar dori sa o impuna Uniunii. Din contra, evenimentele au impus Europei o agenda careia nu ne putem sustrage si pentru care va fi nevoie de solidaritate – adica de o adevarata uniune.
Problema principala si cea mai presanta este criza economica si financiara care cuprinde UE. Din nefericire, peste tot in Uniune conditiile vor continua sa se deterioreze inainte de a incepe sa se imbunatateasca din nou. Este posibil ca tipul de nelinisti sociale la care am asistat in Grecia sa se raspandeasca, fiindca recesiunea va cere, probabil, sacrificii disproportionate din partea tinerilor europeni; acestia isi vor cauta slujbe intr-un context in care firmele europene, stranse, la randul lor, cu usa, nu vor fi in masura sa le ofere decat foarte putine.
Inca o data Uniunea va fi cea care va trebui sa p
