Pana acum s-a dovedit a fi un super inceput de an - evident, nu din punct de vedere politic. Cum nu vreau sa ma alatur corului de altfel foarte justificat al celor care considera ca totusi actorii ar putea fi tratati putin mai demn, m-am decis sa ma limitez la cratitele mele, avand in vedere nepriceperea de care dau dovada cand vine vorba de lucruri din astea complicate cum e politica mare a tarii. Evident ca nu am priceperea nici intuitia lu' Mirciulica a lu' Cartarescu. Ma gandesc totusi oare acuma ca pica si el in ciorba pedelisto-pesedista, cum s-o fi simtind? Iar domnul Liiceanu care se manifesta atat de vehement impotriva stangii neo-comuniste, presupun ca nu are o problema sartriana acum. Cat despre corul intelectualilor, as fi dispus oricand la o discutie pe acest subiect. Dar istoria a aratat ca Romania nu poate fi condusa cu intelepciune decat atunci cand toate celelalte solutii au fost epuizate.
Am avut norocul sa dau, inca de la inceputul anului, de un restaurant pe care mi-ar fi parut rau sa-l gasesc mai tarziu, din simplul motiv ca e atat de bun, incat nu mi-as dori sa-mi irosesc timpul in alta parte. Grandeur, pentru ca asa se numeste, din start pare un castigator, dar n-as dori totusi sa anticipez finalul. O sa o luam treptat, ca in romanele politiste, si o sa crestem gradat suspansul. Desi unii spun ca la mine, cand ceva incepe bine se termina prost. Dupa nevasta-mea, si ce incepe prost tot prost se sfarseste...
Dar sa revenim la Grandeur, care ar fi trebuit sa se numeasca Hauteur, avand in vedere pozitia foarte speciala. Am si eu mandria mea nationala (orice nationalitate oi avea): sa vad oraselul asta al nostru, capitala tarisoarei, un loc cosmopolit. Asa ca am nimerit-o la Grandeur, dar a trebuit sa-mi spuna cineva cum sa ajung, pentru ca restaurantul nu are firma. ~sta e de fapt cel mai bun semn - atunci cand nu e nevoie de s
