Ion Antonescu, conducatorul statului roman intre 6 septembrie 1940 si 23 august 1944, a fost un militar pursange, dar i-a lipsit atat talentul, cat si un sprijin politic pe timpul cat a condus cu puteri dictatoriale Romania.
Alianta cu Germania nazista nu se bucura de o simpatie prea mare din partea romanilor, care nu puteau uita ca Hitler si Mussolini le impusesera Diktat-ul de la Viena, rapindu-le Ardealul de Nord; in contextul geopolitic al epocii, era singura alternativa la dezmembrarea si desfiintarea sine die a statului roman. In atari conditii, masinaria condusa de Mihai Antonescu, ministrul propagandei, trebuia sa-i lamureasca permanent pe romani de rostul acestei noi fratii de arme, opusa aliantelor traditionale cu Franta si Anglia, devenite brusc caduce. Astfel, cartile postale si scrisorile de campanie gratuite, destinate exclusiv militarilor, ilustrate cu imagini bine alese de la intalnirile Antonescu-Hitler si insotite de citate elocvente din discursurile Conducatorului, au fost distribuite in tiraje de masa mai ales soldatilor de pe front, pentru ca acestia sa le trimita acasa. Evident au fost alese doar acele clisee care-l infatisau pe Antonescu intr-o atitudine de aparenta deferenta fata de Hitler.
Intr-o brosurica miniaturala (6 pe 4 cm) conceputa si scrisa de Mihai Antonescu pentru a fi purtata de soldati in buzunarul de la piept al vestonului si intitulata "Maresalul nostru", a fost reprodusa o declaratie a lui Hitler din 3 octombrie 1940: "Am gasit si in Romania un om de onoare in persoana Generalului Antonescu, care si-a respectat cu sfintenie cuvantul dat". Pe o carte postala, Hitler ii strangea mana cu o usoara plecaciune lui Antonescu, care zambea la randul sau protocolar: "Pot sa va asigur astazi ca ma intorc cu increderea Führerului si a poporului german" (generalul Antonescu in 23 noiembrie 1940, dupa semnarea la
