Din cele cinci întrevederi înregistrate la Cabinetul 2, cea mai lungă a fost cu Poliana. Trei sferturi de ceas (11:05-11:50) au vorbit despre toate.
Din asemenea conversaţii se iveau şi încurcături în ograda celorlalţi. Silviu Curticeanu, şeful Cancelariei CC, a povestit o asemenea întâmplare. Într-o seară l-a sunat "Tovarăşa" cerând explicaţii – când şi cine aprobase importuri de "leoparzi". I-a trebuit ceva timp să desluşească că Poliana-i povestise despre ultimul lux vestimentar achiziţionat – o pereche de sandale italieneşti produse de firma Leonardo. Plătiţi de ministerul de resort nu în valută, ci la schimb de mărfuri. Din Leonardo ori leonarzi rezultaseră... leoparzii!
Bobu, Tănase, Nicolcioiu şi un sfert de ceas lui Ştefan Andrei. Preferatul lui Nicolae Ceauşescu fusese trecut pe linie moartă. Oficial, Ştefan Andrei era promovat "la guvern" din septembrie 1987. Cât ce ambasadorul URSS la Bucureşti începuse să insiste cu invitarea ministrului de Externe singur la Moscova, decizia de a-l feri de contacte cu sovieticii fusese luată.
La trei şedinţe a fost Elena Ceauşescu în acea zi. Pe prima dintre ele – şi cea mai lungă – o prezidează împreună cu Bobu. Resortul "cadrelor" e-n curtea ei: alege şi decide – "roteşte", promovează ori "desărcinează".
De la 17:00 la 18:20 s-au ţinut şedinţele prezidate de Nicolae Ceauşescu – "Vămuirea mărfurilor pe luna ianuarie" şi "Planul financiar 1989". Sute de file de documentaţie în voluminoase dosare detaliază sarcini şi realizări de anvergură. Dar nici aceia care-şi puneau semnătura finală pe "realizări" nu-şi mai aminteau cifrele reale din începutul galopului raportării. Primul-ministru nu uită însă să raporteze lui Nicolae Ceauşescu, în scris, că respectivul dosar conţinea date şi realizări în conformitate cu sarcinile şi indicaţiile secretarului general al
