Mai putin de un sfert dintre americani ii vor duce lipsa celui de-al 43-lea presedinte, George W. Bush. Si acelora le va fi, probabil, mai dor de "bush-ismele" care au facut inconjurul lumii in ultimii opt ani de zile, decat de personajul politic George W. Bush.

In urma cu opt ani, iubirea dintre americani si Bush-fiul era la cote maxime. Incepeau doua mandate prezidentiale dominate de republicanii din aripa dura. Mai mult de 60% dintre americani il vedeau pe noul lor lider drept un politician puternic si hotarat.

La nici un an, atentatele de la 11 septembrie 2001 au dus pe un fagas neasteptat presedintia republicana, unul sprijinit initial de natia americana, infricosata de spectrul teroristului saudit Osama Bin Laden si "armata" sa de sinucigasi in numele islamului.

"Razboiul impotriva terorismului" avea sa defineasca o epoca - si in acelasi timp, presedintia Bush.

Determinarea liderului de a-l cauta pe Osama "in pesterile din Afganistan" l-a ajutat pe acesta sa castige realegerea in 2004.

Asta, desi a rostit faimoasa de-acum fraza "Sigur ca ne raboim cu Irakul.. eh.. Saddam Hussein.. vreau sa spun bin Laden", care sintetizeaza spectaculos balbaielile administratiei sale in privinta adevaratei identitati a "dusmanilor Americii".

La sfarsitul lui 2008, doar 45% dintre americani il mai considerau un lider puternic.

Bush a fost votat si pentru ca avea reputatia de bun manager.

Katrina, uraganul care a distrus in 2005 orasul New Orleans, a distrus acest mit al "bunului manager". La trei ani de atunci, mii de locuitori inca nu se pot intoarce in casele lor. Actuala criza economica este un adevarat dezastru.

Bush este primul care recunoaste, in stilul caracteristic: "Asa ca am analizat si am decis ca nu vreau sa fiu presedinte in timpul unei depresiuni mai mari dec