5 minute pentru ministrul de Interne Tudor Postelnicu (9:25-9:30).
Ne putem închipui că n-a salutat-o cu "să trăiţi", formulă preluată de ierarhia de partid din recuzita militară. Deşi prin decret prezidenţial, în România s-au introdus apelativele oficiale de "tovarăş" şi "tovarăşă", adevăratul salut respectuos se păstrase – chiar şi la Cabinetul 2 – burghezul "sărut-mâna!".
De când fiul cel mic, Nicu, fusese trimis la Sibiu, Postelnicu era chemat mai rar în biroul Elenei Ceauşescu. Altă dată o aştepta la prima oră cu fotografiile făcute şi developate peste noapte de ofiţerii din subordine. Nu o dată, din amintirile nopţii trecute fuseseră transpuse cadre de mare intimitate cu Nicu şi ultima "cucerire". Anexe la raportul depus pe biroul mamei cu toate datele fetei ataşate fiului preaiubit din ultimul local unde petrecuse cu "gaşca".
Un sfert de oră discutase Elena Ceauşescu cu Lina Ciobanu, subalterna ei directă în funcţia de la guvern (Lina Ciobanu era viceprim-ministru). Se cunoşteau de ani mulţi. Ţesătoarea cu ascendent sindical fusese "descoperirea" politică a lui Nicolae Ceauşescu. Căci nimeni nu urcă altfel decât "propulsat" (de-un "picior protejat în cizmă cazonă ori în pantof de lac", cum zice Neagoe, aghiotantul Tovarăşului).
Între 10:15 şi 19:15 – cu excepţia pauzei de masă şi a primirii generalului Constantin Olteanu – fusese în şedinţă. Secondată de aceiaşi Emil Bobu şi Gh. Tănase, discutaseră tot probleme de cadre. Se apropia plenara partidului iar în toamnă era programat cel de-al XIV-lea congres al partidului. Mişcările în funcţii trebuiau definitivate de aşa manieră, încât, după "alegerile" din locale şi judeţene, să fie clare nominalizările şi pentru "organele" centrale.
5 minute pentru ministrul de Interne Tudor Postelnicu (9:25-9:30).
Ne putem închipui că n-a
