- Cultural - nr. 239 / 19 Ianuarie, 2009 Maestrul Constantin Codrescu a implinit, anul acesta (n.n. _ 1999), o jumatate de secol de teatru. Este o deosebita onoare faptul ca ne-a acordat un interviu, acum, cand a ramas atat de putin timp pana la trecerea dintre milenii. Din tot sufletul, cu bunavointa, domnia sa ne-a incredintat ganduri sincere in prag de sarbatori. - Am avut toata viata sansa de a crede in semnul lui Dumnezeu si de a-l pastra in mine. Cu toata disperarea, absoluta mea credinta in absolutul Creator mi-a vegheat mereu drumul. De la El am primit putere, indemn, rabdare, putinta de intelegere si, mai ales, puterea de a ierta. Destinul meu in profesie s-a impletit cu cel ca om. Viata mea a fost extrem de dificila, generatia mea a traversat un adevarat infern, dar nicicand nu mi-am putut exprima credinta decat intr-un mod cat se poate de discret, am facut-o cu orice risc. - Ati insuflat aceasta credinta si discipolilor dumneavoastra, printre care, cu mandrie, ma numar. - Pedagogia e o zona de care ma simt foarte legat, pentru ca ma obliga sa raman mereu in preajma generatiei cu care ma intalnesc de fiecare data si ma "prefac" intr-o mare bucurie, taina si mister. Ne nastem odata cu studentii si traim de fiecare data sentimentul unui nou zbor. Activitatea mea este destul de indelungata, de cand am terminat Institutul, in 1951. In acelasi an, eram deja asistentul doamnei Irina Rachiteanu. Am avut o perioada de absenta, dar m-am reintors in invatamant si sunt peste 30 de ani de cand am parcurs toate treptele, pana la cel de sef de catedra. Am fost intotdeauna alaturi de studentii mei, ca un coleg, nu ca un profesor sau, poate, un profesor de viata care a cautat sa le insufle credinta de a sluji mereu frumosul si adevarul, daca viata le-a acordat privilegiul de a face aceasta profesie, sa se bucure de ea. Granita dintre mine si studenti a ramas un lucr