În România, nicio instanţă nu a pronunţat vreodată o decizie favorabilă într-un caz de hărţuire sexuală.

Poliţiştii hunedoreni au fost sesizaţi anul trecut în doar două cazuri de hărţuire sexuală. În 2006, a existat un singur caz în care o profesoară l-a acuzat pe directorul şcolii de hărţuire sexuală. Cazul a fost soluţionat prin împăcarea celor două părţi. Şi în 2005 a existat o astfel de plângere care a fost închisă din lipsă de probe. „Hărţuirea sexuală la locul de muncă este o realitate. Din nefericire, legislaţia din România este prost concepută. Acesta este şi motivul pentru care şansele de a câştiga un astfel de proces sunt foarte mici. În cele mai multe cazuri în care intervine poliţia se ajunge la împăcări amiabile. Probabil că reclamanta primeşte o sumă de bani şi îşi retrage plângerea”, a declarat avocatul Marius Enea.

Şefii sunt cei mai hărţuitori

Un studiu realizat de Centrul Parteneriat pentru Egalitate arată că, deşi mulţi angajaţi recunosc existenţa hărţuirii sexuale, puţini sunt cei care reclamă agresiunea la instituţiile abilitate. Acelaşi studiu relevă că persoanele tinere, în special femeile între 18 şi 29 de ani, sunt cele mai expuse acestui fenomen. Iar principalii hărţuitori sunt şefii. Alina, în vârstă de 29 de ani din Deva, a declarat că frumuseţea i-a adus numai necazuri. “Aveam 25 de ani şi abia îmi găsisem de lucru într-o firmă de birotică. După trei luni de muncă, patronul mi-a spus în faţă că e momentul să avem o relaţie. I-am explicat că sunt măritată, dar a spus că nu e nici o problemă, că şi el e însurat. Am evitat cât am putut orice loc în care să fim doar noi doi. Gândul că trebuia să mă duc la lucru şi să-i suport avansurile mă înebunea. După încă trei luni mi-am dat demisia. A fost un coşmar“, a povestit Alina.

Efecte colaterale grave

Psihologul Ionela Todea consideră că cei mai mulţi hărţuitori nici