Primul solist român premiat la un festival internaţional de muzică uşoară, maestrul Nicolae Niţescu, ne vorbeşte despre colegul său Luigi Ionescu. Generaţii de români i-au asociat numele cu muzica melodioasă, deoarece artistului Nicolae Niţescu încă de copil i-a plăcut să interpreteze melodii romantice. A fost şi este un sentimental prin excelenţă.
Destinul i-a adus faţă în faţă pe cei doi mari interpreţi în urmă cu mai bine de 50 de ani. Dar iată ce ne spune: "L-am cunoscut pe Luigi când am intrat în Teatrul de revistă «Constantin Tănase», în anul 1953. Pe atunci, director era Pârâu, numit pe linie de partid, însă teatrul, din punct de vedere artistic , era coordonat de N.Stroe. El era cel mai tare".
ASEMĂNĂTORI. Au devenit prieteni foarte buni, deoarece se potriveau: "Moldovean din Bacău, Luigi era un foarte bun coleg. La el totul era la superlativ, un om care avea dreptatea ca ţel. De multe ori, la orice dispută între colegi, era un fel de intermediar. Căuta să-i împace pe toţi cei care aveau dispute, dar nu vă închipuiţi că erau dispute mari. Mai degrabă le-aş numi contradicţii. Era un bun sfătuitor, foarte calculat, la locul lui". Pentru Concertul Popoarelor, care era dirijat de Henry Mălineanu, cei doi artişti au colaborat extraordinar. "Proba" însă au dat-o înainte la Festivalul Tineretului din 1953 şi totul a decurs firesc.
CE HOTELURI?! Cum turneele erau la modă în acele timpuri nu puteau lipsi din marile oraşe ale ţării, dar şi peste hotare, unde comunităţile de români îi cereau împinşi de dorul de casă: "Dormeam în vagoane de tren, nu în hoteluri de cinci stele, cum se întâmplă unora acum. Stăteam într-o cuşetă de tren, adaptate pentru turneu". Au ajuns şi în Israel împreună, la un local, dar şi în fosta Uniune Sovietică. Vă imaginaţi că erau foarte bine primiţi de public. "În Concertul Popoarelor, Luigi avea un
