Viitorul poet al redeşteptării naţionale din partea stângă a Prutului s-a născut pe 14 februarie 1935, în satul basarabean Pererita, aflat în fostul judeţ Hotin al României Mari. Sursa: Agerpres Părinţii săi erau oameni simpli, plugari români: Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic. Şcoala de 7 clase o termină în satul natal, iar apoi absolvă şi şcoala medie în orăşelul Lipcani. Mai târziu, poetul îşi va aminti de aceşti ani ca “ani desculţi şi flămânzi”. Grigore Vieru a absolvit Facultatea de Filologie şi Istorie, a Institutului Pedagogic “Ion Creangă” din Chişinău – din cauza lipsurilor materiale fiind obligat să abandoneze deseori cursurile –, şi încă din timpul studenţiei debutează editorial, în 1957, cu o plachetă de versuri pentru copii, “Alarma”, bine primită de critica literară. Literatura pentru copii va rămâne o constantă a scrisului lui Grigore Vieru – “Muzicuţe” (1958), “Făt-Frumos curcubeul” (1961), “Mulţumim pentru pace” (1963), “Versuri pentru cititorii de toate vârstele” (1965, prefaţat de Ion Druţă şi premiat de Comsomol), “Poezii de seama voastră” (1967), “Duminica cuvintelor” (1969), “Mama” (1975), “Un verde ne vede!” (1976) sunt alte astfel de volume –, dar treptat poetul se afirmă ca un principal luptător pentru cauza limbii româneşti şi a naţionalităţii române, oprimată în acei ani de ocupanţii sovietici. Astfel, în 1964, în revista “Nistru” (publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Moldova) apare poemul “Legământ”, unul dintre primele dedicate lui Mihai Eminescu. În 1967, aceeaşi revistă “Nistru” publică poemul “Bărbaţii Moldovei”, cu o dedicaţie pentru “naţionalistul” Nicolae Testimiţeanu; drept urmare, întregul tiraj este oprit, iar dedicaţia scoasă. Consacrarea scriitorului survine în 1968, o dată cu apariţia volumului de versuri “Numele tău”, prefaţat de Ion Druţă (cel mai important prozator basarabean postbelic), care devine obiect de studiu